E ciudat cum ne dorim liniste....iar in momentul in care o primim ceva ne sperie...linistea aia cand esti singur in varful patului adancit in ganduri...linistea insomniilor...urmata de frisoanele de rigoare si cu starea de singuratate...iar la un moment dat....pana si vocile din cap isi inceteaza disputa cu constiinta...neramanand nimic altceva de facut decat sa admiri noaptea...si golul ce-l aduce cu ea....
Traim in tacere asteptand ca regretul sa puna stapanire asupra sentimentelor...putem controla asta dar intr-un fel poate o meritam...
Atunci usor usor rotitele se pun in miscare si-ti dai seama ca ceva parca nu e in regula si parca dintr-o stupida inacapatanare lasi viata sa treaca pe langa indiferent ce altceva te faci sa crezi...indiferent cat te zbati si incerci sa schimbi ceva lumea isi continua drumul linistita fara a conta altceva...iar neintegrarea poate fi coplesitoare uneori...
Ajungand la concluzia ca nu merita te gandesti la solutii pentru o fericire in singuratate...iti amintesti tot cea fost mai rau in viata ta inainte...iti amintesti cum iubirea se darama ca un dig macinat de apa incet incet pana ce ramai neprotejat...iti amintesti cum visele se sting unul cate unul lasandu-te gol pe dinauntru...iar naopte devine si mai apasatoare....si de ce nu si nepasatoare...lasandu-te in singuratatea ta....cu lacrimile varsate inutil pentru ceva ce n-a fost si nu va fi...
Indiferent cat de mult incerci sa te gandesti ca trebuie sa existe o solutie...te lutpi fara rost...nimic nu se va schimba...pentru ca nimeni nu se poate descurca tot timpul singur..
Nu-ti ramane nimic de facut decat sa te asezi deoparte si sa privesti tptul ca e-un film prost...u film cu un sfarsit dureros...un film plin de minciuna si ura...suflete insangerate si ingeri cu aripile taiate...
As vrea sa ma pot ascunde dupa o stea...sa astept acolo vegheata de lumina ei...sa astept dar oare ce sa astept?
Asteptand...nu se stie ce...realizezi ca noaptea cruda pare a lua sfarsit...si te gandesti ca poate maine va fi mai bine daca nu pentru altceva macar pentru ca nu ti-ai plecat capul in fata nimanui...
Pentru a trai trebuie sa cunosti suferinta cat si iubirea...Decat sa traiesc in genunchi prefer sa mor in picioare...
Un comentariu:
Garda moare, dar nu se preda! ;)
Trimiteți un comentariu