Ajung sa ma rog iar la batranul Timp...sa-l rog sa se extinda...sa-si incetineasca mersul...nu-l deranjeaza si pe el reumatismul? Pentru ce se forteaza? Nu-mi ajunge timpul dat...fuge pe langa mine...clipele trec...imi aluneca printre degete...Sunt inca lurucri pe care nu am apucat sa le fac...Si ce daca mi-am bifat tot ce cuprindea lista pana acum...poate ca lista aia nenorocita nu era completa...oate m-am gandit ca vreau ceva cand de fapt imi doream cu totul si cu totul altceva...Bifand fiecare lucru in parte realizezi ca de fapt e inutil si incepi sa te intrebi de fapt de ca ai facut asa ceva? Mi-era teama ca atunci cand se termina cu lista o sa raman goala...fara dorinte(cele la indemana adica)...dar imi dau seama ca timpul trece...si odata cu el pleaca totul de langa mine..raman amintiri..poate..si de fapt nu ramane nimic...doar o bucata de hartie..cu un scris nesigur...foarte mototolita...foarte colorata...si completa...si la intrebarea si-acum ce fac raspunsul vine de la sine...ceea ce trebuia de la bun inceput...stiu ce trebuie...dar nu stiu cum...cand...sau unde...Stiu ca trebuie sa fac totul singura...sunt obisnuita...dar e totul amestecat si fara sens...e ca o anagrama foarte complicata in mintea mea si niciodata nu am fost foarte buna sa le rezolv...Ma simt ca un catel luat de pe strada, spalat, parfumat, cu fundita rosie la gat...dar care sta toata ziua si se uita pe geam la ce-a fost odata..."În momentele când iubirea te doare, fiindcă ea cere prea mult, eliberează-te prin alte metode, prin alte căi. Aleargă fără ţel pe străzi sau prin păduri şi risipeşte-ţi prin fugă obsesia imposibil de realizat. Cheltuieşte-ţi, în fiecare pas, un sărut din miile pe care ai fi vrut să le dai şi, în progresul oboselii, uită de toate femeile pe care iubirea ta ar fi vrut să le îmbrăţişeze. Săruturile să se desprindă din tine ca petalele dintr-o floare de toamnă. Şi risipirea acesta să nu semene unei înfrângeri şi niciunei renunţări, ci miile de sărutări să însenineze viaţa cu atâtea zâmbete, cu câte tristeţi ea a întunecat-o.[...]În iubire ne gustăm, ne savurăm pe noi înşine, ne încântăm cu voluptăţile tremurului nostru erotic. Din acest motiv, iubirea este cu atât mai intensă şi mai pofundă cu cât distanţa de persoana iubită este mai mare."
Emil Cioran
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu