Noapte de noapte ma pierd printre stele, uit de mine uit de tot.... Plang cand vad stele cazatoare...le invidiez ca si-au terminat treaba si au putut trece linistite mai departe... Luna ma pazeste, m-ar consola daca ar putea vorbi...dar asa raman doar eu cu mine... Si in fiecare dimineata aceeasi poveste, soarele rasare si-mi aminteste ca am mai risipit o zi...si probabil nici urmatoarea nu va fi altfel...
Vreau sa nu stiu cum este sa-mi fie teama, vreau sa uit ce-i durerea...tot ce vreau e ca rasaritul sa ma faca fericita....sa-i pot auzi muzica...
Nu inteleg nimic.
Cad...sunt respinsa...renunt...pierd...uit...ma topesc...imi pierd sclipirea...nu sunt facuta sa rezist...inchei tot ce-a fost...fug spre eternitate...si poate gasesc linistea mult dorita.
"Ploaia moare de-ntristare
A ei haină n-o-mbracă;
Vara cu a ei căldură
Cade-n fund, pe promoroacă.
Am găsit un bob de rouă
Colo-n suflet, se mai zbate,
Şi-are forma, bună, nouă,
De tristeţe. Mă abate
De la frumuseţea dusă
În pustiul vieţii dure
Acum văd şi cum e pusă.
Stau să cadă... glasuri sure."
Constantina Rosca
2 comentarii:
de unde atata tristete?
tristete gasesti peste tot in jur...trebuie doar sa fii atent
http://fc02.deviantart.net/fs26/i/2008/171/7/a/Goodbye_My_Almost_Lover_by_soheir.jpg
Trimiteți un comentariu