N-a apucat sa mi se usuce pomul. Cineva l-a otravit si frunzele au inceput sa cada inainte de vreme...inca verzi...inca vii. Mi-au uscat sufletul iar. Ti-am fost toamna pentru o vreme, motiv de schimbare. N-am vazut copaci in jur, nici oameni, nici nimic. Vedeam doar umbre si-mi auzeam doar pasii pustii. Frunze amare, inca verzi, mi-au aratat ca numai am ce pierde...nimic in plus, nimic in minus. Doar rani nevazute raman cu mine.Cand ajungi la sfarsitul lucrurilor pe care le cunosti si te intalnesti cu intunericul necunoscutului, inseamna ca trebuie sa se intample si altceva, ceva trebuie sa se schimbe. Fie ca va fi ceva solid de care sa ma sprijin, fie ca voi reinvata sa zbor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu