Nu-mi pasa! Nu conteaza! Am incredere in tine! Teoretic! N-ar trebui!
Ma recunosti? Da stiu ca au trecut anii....poate ca n-au fost atat de mult dar si-a lasat timpul semnele pe mine. Nu vreau sa stiu de unde vii si chiar nu conteaza ce-ai mai facut. Nu-mi vorbi mie de lacrimi irosite si de dureri tacute. Nici tie nu-ti pasa cate vise mi-ai omorat. Nu mai am nimic sa-ti spun. Nu vreau sa mai auzi nici macar un cuvant de la mine vreodata. As putea doar sa te privesc...tacuta...pierduta in coltul meu de lume turbata. Iti maintesti cand imi spuneai ca toata in viata au un rost? Insistai ca pana si eu am scopul meu...dar te-ai plictisit inainte sa il gasesc. Unde erai cand eu ma pierdusem?Ai jurat ca nu pleci niciodata. Te distram cand incercam sa-ti explic lucruri importante despre noi. Si cu toate astea nu pot sa te urasc. Imi urasc naivitatea de copil prost. Dar nu pot schimba nimic, asa ca-mi accept tacerea neagra. Oricum niciodata nu as fi primit mai mult de la tine. Nu vreau sa aud nici un cuvant si voi face si eu la fel. Oricum nu ai intelege nimic. Sufletul mi l-ai pierdut de mult prin vreun pat de femeie uitata deja. Pentru mine va fi vesnic noapte si pentru asta iti multumesc.
"Fericirea nu e o destinaţie. E un mod de a trăi"
Burton Hills
Ai suficiente amintiri frumoase? Sa fie intuneric... Acum imi poate respira inima linistita. mi-am inchis durerea in uitare. Am renuntat la orice fel de mangaiere in noapte. Inca imi caut sufletul din pacate, ma stii doar cat de incapatanata sunt. Mi-am sfredelit singura viata dintr-o prostie. Ai sa-mi spui vorba ta preferata: "Nimic nou sub soare, copil tampit!". Ma chinui sa-ti explic ca nici o piatra mutata din loc nu a fost in zadar. Trupurile ne-au plecat in directii diferite dar umbrele au ramas legate, pierdute undeva intr-o amintire. Soarele a apus de ceva vreme. E miezul unei nopti inventate de noi, pentru momente ca acum. Te rog nu incerca sa aprinzi lumina. Ti-e teama de timp? Mie imi e!
"Pentru a dezvolta câmpul mental, trebuie înţelese două principii ale minţii: unul este reducerea, celălalt dezvoltarea. Pentru a dezvolta câmpul mental omul trebuie să înveţe să iubească, să ajute pe alţii, şi să ofere necondiţionat; pentru a reduce câmpul mental omul ridică ziduri în jurul său, astfel devenind egoist, interesat doar de propriul câştig, şi, în cele din urmă, profund nefericit."
Swami Rama
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu