Take what you want

Sunt impotriva a orice si tot aud ca nu se cuvine. Cine a stabilit deja cum si ce se cuvine sa vina sa-mi explice si mie ca eu nu inteleg nimic.

"Persoanele practice ar fi şi mai practice dacă ar petrece ceva mai mult timp visând..."

J. P. McEvoy

Shelter

Undeva e un loc plin de fericire. Undeva tacerea e un zgomot iubit. Undeva culorile alunga negrul noptii. Undeva fiecare pas duce spre ceva bun. Undeva nelinistea e o clipa trecatoare. Undeva ma asteapta fericirea. Intrebarea este unde?

"Aşa se întâmplă logic, plecăm şi sosim undeva. Plecăm pentru o clipă, pentru un ceas, pentru o viaţă, poate nu trebuia să plecăm, dar problema nu-i asta, ci faptul că sosim undeva, totdeauna sosim undeva, poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie, nu sosim unde-am vrut dar sosim undeva şi câtă vreme sosim undeva totul e logic chiar dacă logica şi fericirea sunt lucruri total diferite, totuşi am plecat şi am sosit undeva, am greşit drumul, dar am sosit undeva, dar când nu mai sosim nicăieri totul devine ilogic. Spre ce ne ducem dacă nu sosim nicăieri?"

Octavian Paler - Logica inutile

Ma indrept spre ceva. Singura problema este ca ma indrept spre nicaieri.
Ma despart de trecut si de prezent. Satula de mastile voastre de contrabanda incerc sa rad, sa ma mint singura ca nu conteaza. Vreau sa plec undeva unde sa fie liniste. Acel gen de liniste care nu te apasa si care te elibereaza.

Proteggimi

Iti ating zambetul cu ultima farama de vis inainte de trezire. Noptile netrecute pornesc lacrimile necazute. Revin mangaierile strigate in umbre uitate de lume.

"Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.

Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce...
Pân-în fund băui voluptatea morţii
Nendurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări...
Pot să mai renviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?

Piară-mi ochii tulburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniştit, pe mine
Mie redă-mă!"

Oda (in metru antic) - Mihai Eminescu

Tot vorbind de stele am ramas surpinsa cand pentrui o clipa m-am ciocnit de steaua mea. Poate ca si-a mai pierdut din stralucire, sau poate doar a coborat de pe piedestalul unde o asezasem de mult. M-a facut sa-mi amintesc de luna si de mare, de visele inecate in tacere. Dar m-am trezit repede, in acelasi intuneric, in aceeasi renuntare.

But then if you're so smart, tell me why are you still so afraid?

Suntem praful de stele ars de dorinte tacute.

"Suntem ceea ce pretindem că suntem, aşa că trebuie să fim atenţi ce pretindem că suntem."

Lily Tomlin

Suntem slabi, suntem rai, suntem prosti, cadem si nu mai vrem sa ne ridicam. Suntem desculti si nu ne pasa. Am ramas ai nimanui. Chipul ne e desfigurat de masti uitate. Suntem plictisitori si banali, incapabili sa fim spontani.

Ne-apasa praful zilelelor trecute aripile si asa obosite. Fiecare bataie a lor ne intuneca privirea si ne ajuta sa ne pierdem mai bine. Un suflet fericit poate indura orice pentru o cauza adevarata. Un suflet chinuit renunta mult prea repede. Soarele lumineaza dar eu nu-l vad. Ceata se asterne in fiecare dimineata si ma ascunde de orice raza, fie ea de lumina sau de speranta. Totul s-a uscat, stelele refuza sa iasa, nu vad decat nori si pentru mine e noapte tot timpul. Sunete mute si clipe de neoprit ma urmaresc. E tarziu...atat de tarziu incat am obosit sa mai astept vreun rasarit. O noua zi? Nu va exista. Lumina nu se mai naste, durerea insista, oamenii mint, intunericul zboara in fericirea lui ciudata, inocenta moare, ura ma invinge. Nu acesta este visul meu. Vad doar umbre si praf! Si pe suflet mi s-a depus mult prea mult praf.

Wherever I may roam

"Finala umbră-mi va putea închide Cu ochii mei a zilelor lumină, Şi dezlega cest suflet, ce se-alină Astâmpărându-şi poftele avide.

Dar chiar arzând, memoria va şti de
Celălalt mal al Stixului să-mi vină;
Pe ape şti-va-mi flama să se ţină,
Sfidând de-a pururi legile rigide.

Suflet, ţinut de zei în închisoare;
Vine, ce flăcările mi le-mbată;
Şi măduvă, de foc înălţătoare;

Şi-or pierde corpul, dorul niciodată;
Vor fi cenuşă, însă simţitoare;
Ţărnă vor fi, dar ţărnă-namorată."

Francisco de Quevedo y Villegas

Cat de straina sunt de tot. Nici un dor nu mi-a mai ramas. Doar gandul rau si intunecat mi-l aud in glas. Va veni prea tarziu pentru mine izbavirea. Mi-e gandul bantuit de raceala si tacerea vremii. Sinistre cantece plangatoare ce le aud mereu. Acelasi indemnuri ce spun : "Numai astepta, ti-a trecut timpul!"

Breakaway

"Să nu dai înapoi, căci dacă o faci, o să te retragi."

Mary-Louise Parker

Ar trebui sa ne pastram in suflet un loc secret, in care ne putem aduna si ascunde toate visele si, astfel protejate, sa poata creste si inflori pana sunt in siguranta sa fie eliberate.

Zidita-ntre pereti fara scapare, acoperita de zdrente si impovarata de ani. Am fost frumoasa, fericita, senina, dar lumea m-a uitat. Adesea-mi amintesc de un vis spulberat si inima-mi ranita imi zvacneste crunt si sangereaza. Mi-e dor de mare si rog stelele sa ma calcuzeasca caci mi-am pierdut drumul. Vreau sa-mi sufle vantul in par si sa ma mangaie ceata. Mi-e dor de mare si de adancimea ei care ma pierde, ma fereste. Ma ascunde de chemari false. Vreau sa alunec lin sub cerul senin cu nori imprastiati si sa uit, doar un pescarus somnoros sa ma trezeasca. Mi-e dor de mare, imi lipseste viata nomada. Sa vad delfini liberi si eu sa fiu la fel. S-ascult povesti nemuritoare si visele sa-mi fie purtate in larg.

We've got a good thing going

O inima ca o floare de gheata, cu obrazul lipit de geamul aburit de buze ce viseaza la soapte nerostite. Pe foaie sunt doar cuvinte dulci ce zboara cu primul vant mai puternic. Inchin ofrande pentru suspine stoarse printre scuze.
E doar un fior ce te face sa rosesti si te-opreste in timp.
Un vis de o zi, de o luna, dar oricum pare o vesnicie. Un destin scurt nestiut care mi se arata in minte cu miros de crini si gust de vin.
Poate chiar port un semn de stigma, dar totul se sterge, enigme, priviri stinghere, doruri. Totul se scurge pe un fir de vis.
E pustiu in cer, in mari dar cel mai mare gol e in noi. Linistea ne apasa si doar plopii isi soptesc. Singuratatea si intunericul urla mut, si apare ceata.
Lumina a fugit in lume cu gandurile. A adunat toate iubirile pe care le-a putut lua in graba. A lasat doar pasi plini de amintiri.
Ce inima? Unde si de ce? Un infinit de goliciune pura suna mai bine. S-a sters tot. A ramas doar nimicul natural. De mana cu umbra mea calc peste timp in incalc legile firii.
Si-acum undeva intr-un pas pierdut in prezent uit, renunt la tot. Mi-am uitat replica si rolul. Mi-am pierdut scena. Am ramas doar cu ecoul.
S-a stins de mult si ultimul zvon. Am aparut din neant. Sunt un scris ilizibil, un desen invizibil.
Sunt mai rezistenta decat s-ar crede. Am privirea trista si pleoapele-mi sunt inlacrimate. Sa-mi revin incerc sa ma uit la soare dar si el a fugit de mine...

N-am crezut

Missing

S-au trezit stafiile. Eu peste ghetari sunt regina. Popoare intregi de oameni de zapada mi se inchina. Tinerete risipita, viata traita ca pe-un chin. Unde e? Care din ei? Doar unul. Regele care sa ocupe tronul rece de langa mine. E la el in cripta. A fugit de lumea rea. Priveste atent in jur. Ce vezi? Ruine de vise spulberate ce nici n-au fost inca gandite. Tot ce e posibil e adevarat, dar nu vei ajunge nicaieri.
Spune-mi unde mi-am pierdut steaua si ajuta-ma sa ajung inapoi pe cer langa ea. Spune-mi unde mi-am pierdut visele si ma voi cuibari in pat sa le astept. Spune-mi care din mastile purtate zi de zi e de fapt fata mea si o voi purta cu mandrie. Spune-mi unde-mi sunt sentimentele si te voi imbratisa simtind. Spune-mi unde mi-au fugit cuvintele si voi tipa multumirile. Spune-mi cum scap de ura si voi invata sa iubesc. Spune-mi unde sa ma caut si am sa ma transform sperand ca nu raman iar doar o amintire. Vorbeste cu mine. Asculta-ma. Stii ca mi-e frica. Tanjesc parca de-o vecie dupa niste cuvinte. Nimeni n-aude, nimeni nu stie. Si totul pleaca cu o adiere departe de mine.

"În fericire, simţi că lumea aceasta trebuia să fie aşa cum e; în nefericire, oricum, în afară de cum e."

Emil Cioran

Ar trebui sa ma simt ca o invingatoare. Si-atunci de ce am impresia in continuare ca lumea se prabuseste si eu am pierdut controlul? Dupa felul cum zambesc, cum simt, cum vorbesc, ar trebui sa fie totul ca o sarbatoare. Dar nu e. Nimic nu e asa cum ar trebui sa fie. Spune-mi adevarul sa-mi pot da seama exact ce s-a intamplat. Merit mult mai mult decat primesc.

"Spune-mi cum vrei să te prăbuşeşti, ca să-ţi spun cine eşti."

Emil Cioran

Viseaza

"Visele nu sunt nimic altceva decât idei incoerente, prilejuite de un somn parţial sau imperfect."

Benjamin Rush

Oamenii sunt intrigati si fascinati, aproape obsedati, de viata privata a altora. Nu o sa stim niciodata ce inseamna destul pana cand nu aflam ce e mai mult decat destul. Am hotarat acum ceva vreme sa nu fiu umbra nimanui. Chiar daca dau gres stiu macar ca am procedat asa cum am crezut eu ca e bine. Ratacita, cu ochii tulburi, mi-e trupul obosit. Cad neputincioasa in fata nimanui. Prea multe prapastii pe drum, prea mult intuneric in zare. Cad in genunchi si-mi caut cararea. Mi se lupta dorurile in piept si ispitele castiga. Mi-au tulburat sufletul atat de mult incat vrea sa-si faca bagajul sa plece. M-am saturat de taine, de ura si iubire. Imi vreau cantecul si lumina inapoi. Vreau raza soarelui de vara fara sa ma doara. Vreau sa-mi alung patimile si sa numai aud strigate mute, indurerate. Nu vreau sa mai plang de durerea altor inimi ca de-a mea nimeni n-are grija. Nu vreau sa mai plang jalea lumii. Ia-mi amarul si toata truda, toate dorurile fara rost. Ia-mi furtuna din suflet sa n-o mai simt cum se zbate.

Nimic nu e mai rau pe lume decat vinovatii fara remuscari. Nu-i vina mea ca e frig in jur si-n gand, ca ma dor cuvintele. Nu-i vina mea ca mi se inchide usa in nas. Nu e vina mea ca a disparut iubirea.

"Tot ceea ce iti poti imagina este real"

Pablo Picass

Ceea ce apare si dispare nu este real. E mai usor asa decat sa recunosc ca nu pot controla nimic in jur. Uneori uit pana si eu ca sunt reala si nu e totul doar un vis. Am nevoie de martori in jurul meu sa ma pazeasca de mine.