Incerc

Am tot incercat, si mi-am dorit foarte mult să fiu iar eu, cea de-acum cateva luni. Cea care desi trecea printr-o perioada de tranzitie...prin prea multe schimbari avea un fel de liniste interioara si de echilibru pe care o tot remarca toata lumea.Am tot cautat persoana aia si...ei bine, ghinion. Se pare ca nu ma pot intalni cu acea stare in sapta-lunile astea. Pur si simplu a disparut. Si nu e pentru ca nu prea are cum sa fie, si am ajuns la concluzia ca pur si simplu acum sunt in ape tulburi. Nu e foarte grav...e doar apa tulbure...nedefinita. Si desi stiu ca orizontul e undeva acolo si desi am busola imi functioneaza cum trebuie, inca nu m-am decis ce am de facut, in ce directie trebuie sa vaslesc pentru a ajunge acolo, cate leghe pe zi trebuie sa parcurg si cu ce viteza... Stiu CUM vreau sa fiu in viata cat de cat dar nu mi-e clar CE vreau să fac la nivel concret.Ma simt ca şi cand as avea 3 ani dar m-am încăltat cu pantofii mamei, sau ca atunci cand mic fiind si nestiind foarte multe ajungi din greseala in camera unde discuta adultii..., unde nu reusesti sa intelegi ce e cu limbajul asta al lor diferit, de ce nu discuta si ei despre masinute si bomboane ca tine ci despre lucruri neintalnite si neauzite de tine. Hei, e clar ca nu e bine si ca nu e usor în apele astea tulburi. Am încercat sa le limpezesc insa am ajuns la concluzia că ma lupt cu morile de vant. Ce putem noi sa facem aici în barca deocamdata e să stam calmi, sa observam atenti situatia si toata degringolada asta a apelor interne pana când apare de undeva vreo luminita de la care sa reusim sa impletim ceva.