Doar o melodie beata. Intinde-te si asculta. Crede-ma, negrul e plin de culori inutile. Sunete taciturne cat e noaptea de lunga.
Nu pot opri vantul sa bata, sa-mi strice neclintirea. Nu pot opri zgomotul lemnului arzand. N-am ce-i face soarelui sa nu mai rasara. N-am cum sa evit indoiala.
Vreau sa profit de timpul ramas, sa ascult o vrabie cum ciripeste vesela in geam, sa mai citesc o poezie, sa ascult un izvor si sa ma intreb ce povesti ar putea spune. Vreau sa trec cu vederea existenta altora. Vreau sa ma bucur de niste stele cazatoare si sa ma intreb care din ele este a ta. Am timp sa-mi fac planuri pentru viitor, dar cu ce folos? Chiar si pana maine mai e mult. Ceasul parca imi face in ciuda si-si incetineste plimbarea. Brusc e liniste, poate doarun corb zgribulit sa mai deranjeze tacerea neagra. Plopii se apleaca peste mine. Mi-e dor de stele, erau ale mele. Acum eu sunt a nimanui. Mi-as dori sa numai vina maine dimineata.
Lacrimile diminetii sterg totul pentru o clipa, doar o clipa de ratacire. Cafea...lenevit in dimineti tarzii...degete rasfirate pe unda de lumina...dileme. Cautari ale irealului, ale imposibilului, seminte de adevar si intuneric de gandire. Langa mine, mereu, sperante macinate de timp, amintiri dureroase, marturiile de altadata. Primavara...toamna....luni....ani....trecfara mila, nu se uita in spate. Raman cu ganduri si amintiri cu boabe de cafea. Vorbe cresc in mine doar pentru a disparea repede. Liniste. Imi recitesc pagini din trecut in minte, in dimineti tarzii. Afara in jur e doar vant, in mine e doar pustiu, pustiu si liniste. Somn. Imi caut steaua, tarziu in noapte. Mi-e frig si m-am ratacit. Ma duc pana la luna sa-i cer cu imprumut o stea cazatoare, dar numai pot cobora. Sunt blocata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu