Dureri intunecate, fizice, pshice, inevitabile. Doar plansete absurde mai usureaza povara dar trezesc regretele. Fantana seaca, si usor, usor alunec intr-o disperare pustiitoare. Adun ultimele puteri, ultimele lacrimi si plec. Plec cu amintirile in cautarea retetei pentru uitare.
Nu stiu nimic despre lumina diminetii. Trec evitand totul. Ma sperie culorile. Stelele au incetat sa-mi mai sopteasca, iar eu am renuntat sa mai zbor aproape de soare. Nu mai stiu nimic despre inimi si despre joaca fericirii. Ma topesc! Ma ascund in hruba mea departe de ochii lumii. Nu vreau sa mai fiu vazuta. Incerc sa-mi usurez zilele band curcubeul dar e fara sfarsit. Ratacesc prin oras, prin mine si nu voi ajunge niciodata nicaieri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu