Hello

"Salbatice nopti - Salbatice nopti!

Cu tine de-as fi

Salbaticele Nopti

Luxuria noastra ar fi!

Zadarnice - Vanturile

Unei inimi in port ancorata

Nu-i pasa de Busola -

Nu-i pasa de Harta!

Vaslind in Eden -

Ah, Mare - de-as putea

La Noapte - sa ancorez

In unde Ta"

Emily Dickinson - Salbatice Nopti - Salbatice Nopti!

Te-am parasit in nopti pustii si te-am cautat in nopti tarzii, doar tu stii ce-a fost si de ce.

"Va inchipuiti ca ar exista o femeie care ar putea rezista ca iubitul ei sa-i spuna 1001 de nopti povesti?"

Stanislaw Jerzy Lec

Am facut ce mi-a spus inima. Tu ai facut ce te-a dus capul. Acum mimez umanitatea, ma adaptez, ma insult. Ai plecat cu varianta-mi originala. Sunt inconjurata de aceleasi copii proaste trase la indigo.

"Nu vreau sa te iubesc

O furtuna umple valea

Un peste raul

Te-am facut pe masura singuratatii mele

Lumea intreaga sa ne ascundem

Zile si nopti sa ne intelegem

Sa nu-ti mai citescin ochi

Decat ceea ce gandesc despre tine

Si de-o lume care sa-ti semene."

Paul Eluard - Sa te iubesc

Sunt nopti in care vad oamenii si gandurile lor piezise...alteori aud doar vuietul unui vant vesel. Sunt nopti in care-ti simt atingerea in palma si-mi vibreaza sufletul si-atunci fug sa ma ascund. Sunt nopti in care-mi las grijile sa-si vada de treaba si imi fac doar menirea - sa visez.

Inconjurati de mistere, sincera sa fiu prefer tacerea. A trecut prea mult timp de la lumile de basmuri in care traiam odata.

"Sunt nopti in care lupii sunt linistiti si numai luna urla"

George Carlin

In my arms

-Stiu doar sa provoc suferinta.
-Nu-mi pasa!
-Am distrus oameni inaintea ta.
-Nu conteaza!
-Asta vroiam sa-ti fac si tie la inceput. Niciodata nu m-am chinuit mai mult.
-Am incredere in tine.
-N-ar trebui!
-Nu am suficienta vointa sa stau departe de tine.
-Atunci nu o face.
-Risti sa devii un monstru ca mine. Asta vrei?
-Vreau doar sa fiu cu tine pentru totdeauna. Oricare alta varianta e mai buna decat sa stau departe de tine.
-Toti din jurul meu sunt ca mine. Noi suntem altfel.
-De ce m-ai respins cand te-am cunoscut?
-Pentru ca nu stiam daca ma pot controla.
-Eu stiu ca poti! Mielul prost se poate indragosti de lup, dar si lupul poate inebuni si se poate chinui astfel.
-Nu ma enerva.

A fost odata ca niciodata ...

From Paris to Berlin

"Daca nu esti niciodata speriat, stanjenit sau ranit, inseamna ca nu risti niciodata."

Julia Sorel

Marry you?

Dureri intunecate, fizice, pshice, inevitabile. Doar plansete absurde mai usureaza povara dar trezesc regretele. Fantana seaca, si usor, usor alunec intr-o disperare pustiitoare. Adun ultimele puteri, ultimele lacrimi si plec. Plec cu amintirile in cautarea retetei pentru uitare.

Nu stiu nimic despre lumina diminetii. Trec evitand totul. Ma sperie culorile. Stelele au incetat sa-mi mai sopteasca, iar eu am renuntat sa mai zbor aproape de soare. Nu mai stiu nimic despre inimi si despre joaca fericirii. Ma topesc! Ma ascund in hruba mea departe de ochii lumii. Nu vreau sa mai fiu vazuta. Incerc sa-mi usurez zilele band curcubeul dar e fara sfarsit. Ratacesc prin oras, prin mine si nu voi ajunge niciodata nicaieri.

Take a bow

Nu incerca, totul e deja stabilit, nu raman decat trucuri ieftine fara rost si cand apare inconjurat de fulgere orbitoare si tunete asurzitoare nu ai ce intampina. Tipi din rasputeri si arunci cu ce-ti pica in mana sa te aperi. Mie mi-au smuls aripile,am fost obligata sa raman. M-am prabusit si am obosit sa ma ridic. Cu bratele intinse astept.
Vis cu viscole si furtuni, tu n-ai vazut niciodata asa ceva. Si-ntr-o seara apare cu o torta sa-si lumineze calea, da-i prea tarziu. E lacatul pus pe usa. Bate cu pumnul, se scuza, se ascunde si-asteapta. Ce? Habar n-am! Cat sa astept si eu? Ce sa-i cer? Trecutul urla si are dreptate.
Doi oameni, la fel si in acelasi timp altfel. Scena ii cheama, publicul asteapta, drdezamagire. Nu are rost sa incerce sa joace, finalul e prea cunoscut. Timpul a trecut si n-ai cum sa-l opresti. In aplauzele mute imi mor iluziile si visele zdrobite de decizii ridicole. Vreau sa-mi uit rolul, sa-l schimb. E un efort prea mare sa mai zambesc chiar si o clipa. M-a obosit drumu, totu-i o povara, ma ascund dupa cortina. Prea multe priviri, prea multe lumini, mi-mpierdut masca undev pe drum si o vreau inapoi. Spatiu-i prea mic, poate in alta viata totul ar fi fost diferit, sau poate nu. Plec invinsa din lupta, fara urme vizibile, decat lacrimi fara sens. Intr-un colt raman sperantele uitate, crezand ca ma intorc.
Pierduta vointa undeva departe, a trecut parca un veac de-atunci. Ma-ntreb singura si-acum ce fac. Dar raspunsul se incapataneaza sa nu apara. Visez la nenorocirea salvatoare, dar ramane la stadiul de vis. Ma mir si eu de incapatanarea mea, am renuntat si nu prea vad cale de intoarcere. Sunt nevinovata si o urlu in gura mare, dar platesc pentru greselile altora. Respecta legile tacerii si treci prin cosmar cu capul plecat. Daca te sperii mai bine opreste-te si fa cale intoarsa altfel risti sa te pierzi definitiv. S-a intamplat ceva si toate zidurile s-au prabusit dar o iau de la capatsi le ridicla loc. N-am de ales. Prin egoismul meu iluminat, ma intorc cu nerusinare si stiu ca trebuie sa supravietuiesc.
Imi vreau linistea inapoi, te rog stinge vantul. Ma apasa tacerea si-mi colorez cuvintele, bat cu pumnul in masa si nici o reactie. Ma simt haituita si uitata. Luna sta ascunsa si mi-e dor de ea. Ratacesc pe prea multe cai si totul in jur ma arde.

"Pasiunea pune lumea in miscare. Iubirea da mai multa siguranta lumii."

Ice T

Who is it?

Vraji sub cerul plin de stele, suflete pierdute in minciuni nevinovate. Vise date si uitate, inimi tipand disperate, pretentii ce se duc prea departe. Viata pacatoasa, cu seri uitate, seri pierdute.

Can't make up my mind

Vraji ciudate, stele ce ne pazesc, cuvinte ce se repeta, cuvinte de neinteles. As da orice dar fara rost, vise cu idile si minuni dar pretentiile sunt prea mari. Ochii se ridica mult prea sus. Seara schimba totul, dar viata tot se scurge mult prea repede. Sunt normala si vreau sa fiu umita. Vreau ceva special poate un pic prea diferit. Stiu ce trebuie sa fac, dar nici macat eu nu ma ascult. Ce-i vechi sa dispara, totul sa taca. Sunt speiala si oricat m-as stradui nu reusesc sa fiu normala, tac si ma ascult dar nu-nteleg nimic.

Don't you break my heart slow

Sunt zile in care cant, discret, prin toti porii. Sunt nopti minunate in care ma parasesc demonii si ma lasa sa vorbesc cu mine. Sunt zile normale in care suport pe toata lumea. Dar sunt atat de rare.
Nu imi mai trebuie amintiri si ganduri si vise, sunt prea multe. Vreau sa raman doar cu literele, vreau sa-mi pastrez cuvintele. Daca e nevoie ma voi targui cu voi pentru uitare si somn.
Prin geamuri primesc zambete ce ma incurajeaza sa merg mai departe, sa trec peste piedici, sa uit singuratatea. Ma urmaresc chipurile voastre chiar si cand nu sunteti cu mine. Parcul e poluat de chipuri fericite. Ma indeamna sa ma apropii. Pentru ce? Sa descopar noi oameni plictisiti, cu aceleasi povesti banale. Oameni care spun ca vror sa fie acolo, sa ma ajute dar nu vror altceva decat sa ma transforme, sa ma faca la ca ei. Acasa imi zambesc singura, imi aud inima batand innebunita. Intind mana dar nu e nimeni si usor usor ametesc trezindu-ma la realitate. E rece si gol. E frumos si vesnic. M-am saturat de amintiri, nu faca altceva decat sa ma tulbure. Nu ma pot privi in ochi pentru ca vad mereu altceva. Nu-mi mai ascult inima ca nu aduce niciodata nimic bun. Doar astept sa vina momentul sa plec. Asta vreti toti.
Prea multe amintiri ma leaga de ce-a fost. Nimic nu s-a schimbat si totusi totul e diferit. Sunt ranita dar nu vizibil, somnul e un chin. Trecut sadic mi-ai lasat visele in viata sa ma tortureze. Imi rasuna mereu un glas din intuneric dar cand ma apropii imi dau seama ca sunt doar eu, ecou blestemat. Ma caut stiind ca m-am pierdut si sincer nu vreau sa ma gasesc. In minte-mi se poarta o lupta si pierd. Incerc sa rapun bestia dar e atat de usor sa renunti si eu sunt atat de obosita. Lupt orbeste cu visurile si gandurile dar pana cand? Raman cu taina mea, nu am de ales.

O lume minunata

"Omul are nevoie de 2 ani pentru a invata sa vorbeasca si de 60 de ani pentru a invata sa-si tina gura"

Lion Feuchtwanger

Incerc sa merg dar imi dispare drumul de sub picioare. Nu stiu sa fiu altfel, decat mai mult ca altii, nu stiu sa ma prefac schimbandu-mi nivelul si poate ca sunt lipsita de gratie, dar asta e. Nu pot sa tac atunci cand vine vorba de ceva ce conteaza cu adevarat. Prefer sa treaca ocaziile sa treaca pe langa mine dar sa ma pot uita in coninuare in oglinda fara sa-mi fie rusine. N-am nevoie de oameni. In general nu am avut nevoie de nimeni. Uit cuvintele altora pentru ca nu-mi pasa. Iubesc tacerea ignoranta. Chiar daca as sti ca maine s-ar termina totul nu as schimba nimic. Nu voi pleca pentru nimeni si nimic capul. Vreau, asa ca am.

Damn, you scary

N-a apucat sa mi se usuce pomul. Cineva l-a otravit si frunzele au inceput sa cada inainte de vreme...inca verzi...inca vii. Mi-au uscat sufletul iar. Ti-am fost toamna pentru o vreme, motiv de schimbare. N-am vazut copaci in jur, nici oameni, nici nimic. Vedeam doar umbre si-mi auzeam doar pasii pustii. Frunze amare, inca verzi, mi-au aratat ca numai am ce pierde...nimic in plus, nimic in minus. Doar rani nevazute raman cu mine.
Cand ajungi la sfarsitul lucrurilor pe care le cunosti si te intalnesti cu intunericul necunoscutului, inseamna ca trebuie sa se intample si altceva, ceva trebuie sa se schimbe. Fie ca va fi ceva solid de care sa ma sprijin, fie ca voi reinvata sa zbor.