Put your head on my shoulder

Dar...

Sunt oare singura care nu-si da seama foarte usor cand viseaza si cand e realitatea care ma apasa? Totul e atat de usor in vis...si nu trebuiesc suportate nici consecintele actiunile...pur si simplu te poti trezi si o poti lua de la capat..Marea diferenta e ca in vis nu putem simti nici un fel de durere si asa putem face diferenta intre cele doua lumi...cel putin eu...Nu sunt o persoana optimista...nu-mi place soarele...prefer luna...nu suport lumina zilei...prefer noaptea cu stelele ei...nu-mi plac oamenii...imi plac animalele, de la ele macar stii mereu la ce sa te astepti...nu-mi plac chestiile vesele...se termina mult prea repede si nu reusesc decat sa te amageasca sa te faca iar sa visezi ca sa te tranteasca in realitate fara sa te pregateasca...Am abandonat armele si am renuntat sa ma lupt cu morile de vant...ciudat era ca mereu ma razbeau....Am incercat sa duc o lupta cu mine si pana si in fata mea am pierdut....oricine isi cunoaste limitele si trebuie sa se declare invins inainte de a atinge ridicolul...Si in urma a ramas liniste si in fata intuneric...

I need attention today

Since I Don't Have You

Iar tu

E ciudat cum ne dorim liniste....iar in momentul in care o primim ceva ne sperie...linistea aia cand esti singur in varful patului adancit in ganduri...linistea insomniilor...urmata de frisoanele de rigoare si cu starea de singuratate...iar la un moment dat....pana si vocile din cap isi inceteaza disputa cu constiinta...neramanand nimic altceva de facut decat sa admiri noaptea...si golul ce-l aduce cu ea....

Traim in tacere asteptand ca regretul sa puna stapanire asupra sentimentelor...putem controla asta dar intr-un fel poate o meritam...

Atunci usor usor rotitele se pun in miscare si-ti dai seama ca ceva parca nu e in regula si parca dintr-o stupida inacapatanare lasi viata sa treaca pe langa indiferent ce altceva te faci sa crezi...indiferent cat te zbati si incerci sa schimbi ceva lumea isi continua drumul linistita fara a conta altceva...iar neintegrarea poate fi coplesitoare uneori...

Ajungand la concluzia ca nu merita te gandesti la solutii pentru o fericire in singuratate...iti amintesti tot cea fost mai rau in viata ta inainte...iti amintesti cum iubirea se darama ca un dig macinat de apa incet incet pana ce ramai neprotejat...iti amintesti cum visele se sting unul cate unul lasandu-te gol pe dinauntru...iar naopte devine si mai apasatoare....si de ce nu si nepasatoare...lasandu-te in singuratatea ta....cu lacrimile varsate inutil pentru ceva ce n-a fost si nu va fi...

Indiferent cat de mult incerci sa te gandesti ca trebuie sa existe o solutie...te lutpi fara rost...nimic nu se va schimba...pentru ca nimeni nu se poate descurca tot timpul singur..

Nu-ti ramane nimic de facut decat sa te asezi deoparte si sa privesti tptul ca e-un film prost...u film cu un sfarsit dureros...un film plin de minciuna si ura...suflete insangerate si ingeri cu aripile taiate...

As vrea sa ma pot ascunde dupa o stea...sa astept acolo vegheata de lumina ei...sa astept dar oare ce sa astept?

Asteptand...nu se stie ce...realizezi ca noaptea cruda pare a lua sfarsit...si te gandesti ca poate maine va fi mai bine daca nu pentru altceva macar pentru ca nu ti-ai plecat capul in fata nimanui...

Pentru a trai trebuie sa cunosti suferinta cat si iubirea...Decat sa traiesc in genunchi prefer sa mor in picioare...

L'amour

Sunt...suntem...noi...degeaba

Cauta paradisul de la apus la rasarit...ai vreo sansa sa-l gasesti? Iti dau voie sa aprinzi si o lumanare cand se intuneca sa nu fie nevoie sa obercai..... Ghici ce...nu-l vei gasi...e langa tine si nu-ti dai seama pentru ca...ei bine pentru ca esti orb....pentru ca esti atat de ipocrit incat nu vrei sa-l vezi...

Alearga dupa naluci...incearca sa le prinzi...dar in zadar....te incapatanezi si nu renunti...pana la epuizare.... Admira moartea cum cuprinde totul in jur...slaveste flacarile purificatoare...si totusi nimic nu te va salva...

Esti tanar...si ai totul la picioare...si cat va mai tine? Singuratatea te termina...dar e alegerea ta la urma urmei... Mereu am zis ca nu vreau sa transform viata nimanui intr-un iad...e alegerea altora ca ma provoaca sa o fac...si totusi...

Stiu...sunt o persoana greu de inteles...dar nu o fac intentionat...ca bonus vine vesnica nehotarare...dar macar deciziile sunt deinitive(sau cel putin incerc sa fie)... Singuri ne facem viata grea...si singuri acceptam constientizand... Dar unde scrie ca o femeie nu poate face orice isi propune doar pentru ca nu este o actiune normala pentru "sexul slab"? Promisiunile nerespectate sunt ucigasii lenti ai sufletelor...

Mereu am spus ca orasul ne sufoca...si de parca nu ar fi suficient ne impregneaza un miros specific...un miros de care nu reusesti sa scapi in vezi...un miros de uitat.. Miros de gunoi din curti ascunse de blocuri...scari putrezite si lesuri uitate...praf si mucegai...

Oamenii sunt rai...toti isi vor pune binele lor deasupra a orice altceva(chiar si eu)...oamenii sunt ingrati...te impiedica sa visezi si te conving ca e gresit sa incerci...te fac sa te simti inoportun cand locul tau e acolo din pur egoism sa nu-ti gasesti binele..."te ajuta" sa uiti cum sa te reinventezi...

Ai gasit solutia tuturor problemelor tale...sau cel putin asa crezi...trecand calci totul in picioare dar plin de lasitate nu te uiti in urma sa vezi dezastrele produse...

Sunt o persoana incomoda...si ciudat este ca-mi place...Mereu ajung sa fiu ghimpele stresant pozitionat exact in locul unde nu poti ajunge ca sa te descotorosesti de mine...

Sunt un copac trist si sigur....uitat undeva intr-un camp pustiu...asteptand sa vina cineva sa ma taie...sa-mi curme suferinta...Trupul imi plange...frunzele-mi sunt lacrimile...

Se apropie vara cu pasi repezi.... Si ce rezolva?...aduce inca un viitor trecut de adaugat...dar ce conteaza? Nu o vei putea lua nicicand de la capat... Prezentul ne va inghiti tot timpul faptele...

E scris in genele mele sa iubesc...dar si sa urasc...chiar daca am invatat sa iert....inca mai am de lucrat la partea cu uitatul... Mereu vom parasi crezand ca o facem pentru ceva mai bun...si chiar daca iti dai seama ca ai gresit este prea tarziu... Mereu ne vom dori altceva...mai mult... Ne-am invatat sa mintim pentru a dobandi ce vrem...ne-am invatat sa folosim totate mijloacele posibile... O usa deschisa este mereu binevenita...dar am prostul obicei sa o inchid pe a mea intr-un mod dureros...

Niciodata sa nu zici niciodata....niciodata sa nu crezi ca ai tot ce vrei...niciodata sa nu crezi ca totul este prea bine...nu cred in ghinion...norocul si-l face fiecare cu mana lui...dar cand o ceri cu inversunare...se schimba in rau... Niciodata nu stau sa-mi caut cuvinetele...le folosesc pe cele in stare bruta care-mi vin in minte... Niciodata nu spun ca eu mereu am dreptate(chiar daca am tot timpul) fara sa ascult si pararea interlocutorilor... Niciodata nu cer sa fiu acceptata pentru altceva decat sunt... Sunt constienta ca niciodata nu ar trebui sa fiu egoista...dar cineva trebuie sa aiba grija si de mine...si cine se pricepe mai bine decat EU...

Pe sarma

Un om inteligent a spus odata ca sunt 2 posibilitati de a distruge trecutul, prezentul si viitorul:

1.sa dispari definitiv

2.sa spulberi tot ce-ti sta in cale.........

Flori..fluturi..copaci infloriti , infrunziti.. verdeata...soare..cald... cer albastru..nori pufosi..lumina..merita? Ploua cu ganduri efemere...parca dinadins sa distraga...ganduri ratacite...

Life is like a puzzle... everything fits... so.. stand up..look into the mirror..and say to yourself: everything is exactly how it should be!...

Maybe

Sufla vantul

Bate un vant de singuratate prin mine...un dor de duca... Vine de departe...de undeva de sus....soarele imi raneste ochii daca incerc sa gasesc locul...vine din bezna noptii...ma orbeste... Cat timp va mai bate? Din partea mea sa bata mult si bine...sa bata mult pana se satura si pleaca... Vreau sa zbor..sa las pamantul de sub picioare si sa plec departe, sa plec cu vantul...Vreau sa fac sforile care ma tin legata, sa uit de lucrurile sigure si sa pornesc pe drumul din padurea fermecata... Sa ma uit in urma mea si sa vad tot ce las in urma si totusi sa nu regret!

Imi simt instinctul cum moare...rationalizam mult prea mult...nu se mai viseaza...nu se mai simte... Cum mai poti crede in dorinte cand vezi in jur ca nu se indeplinesc? Ne instrainam de lucrurile simple care ne-ar putea face fericti si daca ma intreb de ce raspunsul vine singur....ne speriem de ele. Cand o solutie este prea usoara nu o folosim...o anulam gandindu-ne ca ar fi prea usor... Cand ne e bine in loc sa profitam ne intrebam de ce si chiar si fara inteite stricam...de frica!

Oricat de tare m-as stradui nu reusesc sa prind si eu o raza de soare doar pentru mine... Ma cheama...intind mana...si fuge repede...un joc de leapsa ametitor din care nu poti iesi printr-o simpla piua...

Exista oare un loc in care sa-mi fie indeplinite dorurile? Un loc unde inca sa existe speranta...unde visele devin realitate... Si orasul ma trezeste la realitate...brusc...dur...fara sa atentioneze... Nu e loc pentru visat aici...