As vrea sa fiu o stea

"Singurătatea este un turn cu ferestre oarbe, pe care mi-l port în piept."

M. Altolaguirre

Tinerete pierduta, transformi totul in resemnare din delicatete. Definitia spui ca daca inima iti bate si iti pulseaza sangele esti in viata. Si atunci eu de ce nu ma simt vie? O sa vina o zi... Mi-au zis ca singuratatea e de mine si au avut dreptate. Nu ma regasesc in Bucurie dar poate doar poate nu a reusit nimeni sa ma faca sa inteleg inca rostul. Un cuvant, un gest, un nimic ma poate scoate din cuibul de vipere in care m-am ascuns, dar se lasa asteptat. Inima-mi biata de ea, vaduvita de orice speranta se roaga, inca crede. Inutil! Am rabdat atat de mult incat am si uitat tot ce a fost frumos vreodata. Pe de alta parte si temerile si durerile au plecat undeva departe. Mi-a ramas indiferenta si tocmai asta ma face sa cred ca am murit, macar pe dinauntru. O sete bolnava ma umple de otrava si venin si tot ce pot face este sa zambesc si sa astept.

Better love next time

Trecutul, cu toate greselile lui, are prostul obicei sa se repete. Poate ca am invatat ceva, chiar daca sunt convinsa ca ma mint singura. Poate data viitoare povestea va fi altfel. Poate timpul va fi mai rabdator si eu voi fi mai buna. Poate totul se va sfarsi cu un surpinzator happy end. Sau nu. Pana atunci eu raman cu noptile, zilele le donez. Ziua e totul prea evident. Am obosit, asa ca astept intr-un colt sperand sa nu fiu vazuta, sa nu fiu deranjata, sa nu..., sa nu...., sa nu..... Am fost prea buna pentru lumea asta si asta a ajuns sa ma sperie. Mi-e frica de ce urmeaza, ca poate nu voi reusi sa razbesc prin nimic. Dar am trecut prin multe si timpul m-a inrait. Nu cred ca va mai veni ziua in care ma voi schimba. Ma uit in jur si nu vad nimic. De parca as avea ce dar totusi si imaginatia nu reuseste sa functioneze. Nimic. Viata se schimba singura si nu e nimic ce pot opri. Cuvintele pleaca indiferent de piedici. Ma sprijin de iluzii in incercarea de a imi gasi inocenta. Fara sens. Prea multe incertitudini. Adun una cate una lacrimile, le adun si le asez in causul aripilor sa ma ajute sa zbor, sa ma ajute sa nu cad. Sa zbor departe de serpii de pe pamant. Razele de soare ma chinuie, ma opresc. Imi vreau vantul si furtunile inapoi. Sa opreasca cineva privighetorile. Imi vreau noaptea inapoi. Prada eterna mi-ar fi mai bine dar ....

"Credo-ul zilelelor noastre nu se mai incepe cu constientul "cred", nici cu scepticul "nu cred", ci cu scepticul "vreau sa cred"."

Lucian Blaga

Your ways

Vreme apasatoare, mici ochi ascunsi ce privesc tacuti, lucruri cenusii fara viata. Ai mintit! Nu s-a schimbat nimic. Mi s-a ratacit vantul printre crengi. Totul arata la fel si a pierdut drumul spre casa. Ii aud doar cantecul de dor si jale. Se izbeste de ziduri dar nu renunta. Ia cu el tot ce-ntalneste in cale. E nervos, se simte furat dar il inteleg. Macar a oprit cantecul mierlelor.

"Sufeltu-mi e-o mare moarta oglindind un cer de jale,

Arse stanci o-nchid in groaza sterpelor pustietati,

Pe ea boarea nu adie, vesnic dorm undele-i pale,

Ea in negreu-i fund ascunde inecate vechi cetati.

Sufletu-mi e-un turn de piatra care cade in ruina,

Iedera si muschiul verde ziduile-i napadesc,

Straja a singuratatii trist vegheaza pe colina,

Si in juru-i, seara, tainic, liliecii falfaiesc.

Sufletu-mi e-o floare rara ce muiata pare-n sange,

Spulberata-i fu mireasma de-al retristii aprig vant,

E-o cantare-ndepartata ce visari apuse plange,

E o candela uitata ce se stinge pe-un mormant."

Mateiu Caragiale

Only girl

Am simtit odata de mult. Am simtit poate un pic prea mult. Acum au ramas doar urme. Totu-mi pare strain. Nu mai exista vocea aceea puternica sa-i urle sufletului in ureche, sa-l trezeasca din hibernare, sa-i sopteasca povesti de dragoste. Dar la final oricum toate sunt doar povesti de adormit copiii. E departe acum glasul ce chiar si printr-o chemare muta purtata de vant trezea tot in mine. Ma plimb printre crengi batrane si-mi dau seama ca-s doar una din ele. Totu-i la fel de natural, poate sunt un pic mai rece si mi-am pierdut din tandrete. Port de prea mult timp in mine prapastii adanci.

Umbrele se sting usor in jurul meu. Luciditate si nevoi inutile, muschi, nervi, intreaga-mi fiinta participa l o viziune infricosatoare zi de zi. Asta-i blestemul meu. Totul in jur e de fapt o sarbatoare, dareu sunt oarba, nu mai vad nimic. Am trecut prin zile cu capul sus, si am pierdut tot. De acum toate ferestrele vor fi deschise doar pentru mine, ascund amintirile intr-un coltisor intunecat.

De ce?

E plina lumea de escroci. Ne pare rau toate posturile au fost ocupate. Cultura a murit de mult. Demnitatea, bunul simt au primit pedepse capitale. Respectul e pentru copii. Nu se mai poate. Asa si? Cine aude? Sau mai bine zis cui ii pasa? Maturatorii nu-si mai tin privirea in pamant, nu-si mai stiu locul. Puterile mint pe doua voci, una pentru ei, cealalta pentru plebea de lemn. Ignora ceea ce nu inteleg, e mult mai usor sa generalizeze. In rest treaba-i treaba, munca munca, lipsa lipsa. Limba noastra e e de tabla si ei tot incearca sa o bata in cuie. Cautam in locuri gresite si ne lovim de ziduri. Saracii sunt saraci si din pacate printre ei se pierd si intelectualii. Bogatii sunt doar niste ciocoi. Niste tarani parveniti care si-au uitat radacinile. O duc din ce in ce mai bine dar sunt primii care se plang ce greu se descurca. Ipocritii! Nu ai ce face din pacate. Te opresti in mijlocul drumului si urlii si nu te aude nimeni. Chiar daca aud le e frica sa raspunda.

Rock'n'roll machine

"Atunci cand ne aflam in fata unei importante rascruci a vietii, intregul Univers isi tine respiratia sa vada pe ce cale apucam."

Jonathan Black

Familly affair

Doar o melodie beata. Intinde-te si asculta. Crede-ma, negrul e plin de culori inutile. Sunete taciturne cat e noaptea de lunga.
Nu pot opri vantul sa bata, sa-mi strice neclintirea. Nu pot opri zgomotul lemnului arzand. N-am ce-i face soarelui sa nu mai rasara. N-am cum sa evit indoiala.
Vreau sa profit de timpul ramas, sa ascult o vrabie cum ciripeste vesela in geam, sa mai citesc o poezie, sa ascult un izvor si sa ma intreb ce povesti ar putea spune. Vreau sa trec cu vederea existenta altora. Vreau sa ma bucur de niste stele cazatoare si sa ma intreb care din ele este a ta. Am timp sa-mi fac planuri pentru viitor, dar cu ce folos? Chiar si pana maine mai e mult. Ceasul parca imi face in ciuda si-si incetineste plimbarea. Brusc e liniste, poate doarun corb zgribulit sa mai deranjeze tacerea neagra. Plopii se apleaca peste mine. Mi-e dor de stele, erau ale mele. Acum eu sunt a nimanui. Mi-as dori sa numai vina maine dimineata.
Lacrimile diminetii sterg totul pentru o clipa, doar o clipa de ratacire. Cafea...lenevit in dimineti tarzii...degete rasfirate pe unda de lumina...dileme. Cautari ale irealului, ale imposibilului, seminte de adevar si intuneric de gandire. Langa mine, mereu, sperante macinate de timp, amintiri dureroase, marturiile de altadata. Primavara...toamna....luni....ani....trecfara mila, nu se uita in spate. Raman cu ganduri si amintiri cu boabe de cafea. Vorbe cresc in mine doar pentru a disparea repede. Liniste. Imi recitesc pagini din trecut in minte, in dimineti tarzii. Afara in jur e doar vant, in mine e doar pustiu, pustiu si liniste. Somn. Imi caut steaua, tarziu in noapte. Mi-e frig si m-am ratacit. Ma duc pana la luna sa-i cer cu imprumut o stea cazatoare, dar numai pot cobora. Sunt blocata.

Hello

"Salbatice nopti - Salbatice nopti!

Cu tine de-as fi

Salbaticele Nopti

Luxuria noastra ar fi!

Zadarnice - Vanturile

Unei inimi in port ancorata

Nu-i pasa de Busola -

Nu-i pasa de Harta!

Vaslind in Eden -

Ah, Mare - de-as putea

La Noapte - sa ancorez

In unde Ta"

Emily Dickinson - Salbatice Nopti - Salbatice Nopti!

Te-am parasit in nopti pustii si te-am cautat in nopti tarzii, doar tu stii ce-a fost si de ce.

"Va inchipuiti ca ar exista o femeie care ar putea rezista ca iubitul ei sa-i spuna 1001 de nopti povesti?"

Stanislaw Jerzy Lec

Am facut ce mi-a spus inima. Tu ai facut ce te-a dus capul. Acum mimez umanitatea, ma adaptez, ma insult. Ai plecat cu varianta-mi originala. Sunt inconjurata de aceleasi copii proaste trase la indigo.

"Nu vreau sa te iubesc

O furtuna umple valea

Un peste raul

Te-am facut pe masura singuratatii mele

Lumea intreaga sa ne ascundem

Zile si nopti sa ne intelegem

Sa nu-ti mai citescin ochi

Decat ceea ce gandesc despre tine

Si de-o lume care sa-ti semene."

Paul Eluard - Sa te iubesc

Sunt nopti in care vad oamenii si gandurile lor piezise...alteori aud doar vuietul unui vant vesel. Sunt nopti in care-ti simt atingerea in palma si-mi vibreaza sufletul si-atunci fug sa ma ascund. Sunt nopti in care-mi las grijile sa-si vada de treaba si imi fac doar menirea - sa visez.

Inconjurati de mistere, sincera sa fiu prefer tacerea. A trecut prea mult timp de la lumile de basmuri in care traiam odata.

"Sunt nopti in care lupii sunt linistiti si numai luna urla"

George Carlin

In my arms

-Stiu doar sa provoc suferinta.
-Nu-mi pasa!
-Am distrus oameni inaintea ta.
-Nu conteaza!
-Asta vroiam sa-ti fac si tie la inceput. Niciodata nu m-am chinuit mai mult.
-Am incredere in tine.
-N-ar trebui!
-Nu am suficienta vointa sa stau departe de tine.
-Atunci nu o face.
-Risti sa devii un monstru ca mine. Asta vrei?
-Vreau doar sa fiu cu tine pentru totdeauna. Oricare alta varianta e mai buna decat sa stau departe de tine.
-Toti din jurul meu sunt ca mine. Noi suntem altfel.
-De ce m-ai respins cand te-am cunoscut?
-Pentru ca nu stiam daca ma pot controla.
-Eu stiu ca poti! Mielul prost se poate indragosti de lup, dar si lupul poate inebuni si se poate chinui astfel.
-Nu ma enerva.

A fost odata ca niciodata ...

From Paris to Berlin

"Daca nu esti niciodata speriat, stanjenit sau ranit, inseamna ca nu risti niciodata."

Julia Sorel