...pentru ca am murit o data...de mult...si m-am trezit extrem de vie...chiar daca de cele mai multe ori imi doresc sa nu o fi facut......pentru ca am descoperit ca lumina si iubirea nu se pierd chiar daca mori...doar ca au un fel ciudat de a te chinui pana le gasesti...si din cand in cand le pierzi ca sa ai ce urmari...
...pentru ca iubesc toamna si castanele ei...primavara si ciresii ei...
...pentru ca am simtit ca imi curge smoala prin vene...am simtit gust de singe in lacrimi...am simtit durere in zambet...si moarte in lumina...
...pentru ca bucuria ma cuprinde cu fiecare adiere de vint, picatura de ploaie si soapta calda...si la fel de repede pierd tot...atunci cand nimic nu misca in jur...nici macar eu...cand totul e sec si rece...
...pentru ca sunt...indiferent cat mi-as dori sa nu....se pare ca nu e alegerea mea...
...pentru ca eu...eu intr-un fel am renuntat deja la a incerca sa mai controlez ceva...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu