Cine mai tine minte jocul acela stupid acum...fascinant atunci....cand copiii se luau de maini, se strangeau strans...se sustineau unul pe celalalt si incepeau sa se invarta?.... Si se invarteau pana vedeau culori si forme...si se invarteau si lumea parea alta....si nimic din lumea materiala parca numai exista... Si se invarteau si se invarteau si se invarteau pana ce ameteau si cadeau razand tot unul langa altul tragandu-si sufletul....doar ca dupa cateva minute sa se ridice si sa o ia de la capat...
Timpul acela a trecut...si iata ca acum ma trezesc ca ma invart...ma invart si parca nu as vrea sa ma mai opresc...imi plac culorile...imi plac formele...ador faptul ca nu trebuie sa simt nimic altceva din ceea ce ma inconjoara... Ma invart si atat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu