La mare sunt mereu fericita...la mare sunt mereu iubita...ce e mai frumos decat sa stai pe plaja la acel cineva in brate care sa te protejeze de frig sa astepti rasaritu? Mi-e dor sa stau la un foc de tabara inconjurata de oameni necunoscuti...si peste 10 minute sa para ca ne stim cu totii de o viata... Mi-e dor sa cant din tot sufletu chiar daca n-am voce si sa nu se strambe nimeni in jur... Mi-e dor sa nu ma judece nimeni ca nu sunt la fel... Mi-e dor sa zac pe nisip cu o sticla de vin langa...sa zac toata noaptea holbandu-ma la stele in fata cortului fara sa constientizez frigu... Mi-e dor de baile lungi de noapte...sa ma las furata de curenti...de liniste...de tot... Orasul ma sufoca... Blocurile ma apasa... Oamenii sunt gri... Orasul e prea mult... Marea e acolo si ma asteapta...ma cheama... Si ce daca am asfalt in Vama in loc de nisip? Si ce daca acum voi merge pe pista de bicilisti in loc sa merg pe nisip? Imi raman amintirile...
Aici ce amintiri am? Ce amintiri imi pot face? Pentru 5 minute de fericire platesc mult prea mult... Poate ca sunt egoista dar numai am chef... Si nimeni nu vede...nimeni nu simte...pana o sa fie prea tarziu...si poate nici atunci pe moment...voi fi un detaliu in plus...ca si acum... Nu se gaseste nimeni sa ma scape?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu