Constiinta moralista....

-Timpul trece,visele pleaca cu el,si eu raman cu franturi si din cand in cand mi se arunca cate un os sa ma simt bagata in seama...

-Nu fi proasta,cum poate arata lumea fara tine?

-Si-ar spori gradul de perfectiune...

-De fiecare data cand iti gasesti un pic de stabilitate,un pic de siguranta,se intampla ceva si dai cu picioru cat colo la tot...si totul de frica...ce e oare in mintea ta?
-Tu ar trebui sa sti raspunsul la asta nu...ca doar ii esti vecina...Ce mai am de pierdut?Doar nu sunt de neinlocuit....atatia oameni mi-au dovedit-o de atatea ori...cantitate nesemnificativa...acceptata doar..

-Esti tu incapatanata,sunt multi care te-ar urca pe un piedestal si tu ce faci?

-Eu ii aleg pe cei care sunt deja acolo sus....si le multumesc ca-mi permit sa-i sterg de praf.

-De ce nu vrei sa mai incerci?

-Mi-e frica de nou...am incercat...am esuat...misterul care vine odata cu ceva nou,mi-e frica sa nu se ransforme in ceva banal si sa fie nevoie sa o iau de la capat...nu iar...

-Cand nu mai merge tu renunti. Traiasca carapacea ta de testoasa ca te ascunde destul de bine...Eu sunt inutila aici...ar trebui sa ma asculti...poate am gresit si eu,dar ai gresit si tu.

-Stii foarte bine ca te-am renegat de mult. Nu e nimic mai dureros decat o constiinta moralista. Nimic nu merge in jurul meu,oricat m-as tradui sa fie bine.Nu stiu ce as putea face mai mult...

-Ai renuntat la tine...

-Am renuntat la tot....pentru a mia oara....am renuntat la tot...Vreau doar un somn lung fara vise...un somn din care sa nu trebuiacsa sa ma trezesc...un somn protector.

-Dar poti mai mult...poti lupta...

-Pot...dar nu e nevoie de adevar sa fiu fericita...o minciuna buna se poate transforma intr-un dom protector....

-Inlocuiesti viata pe care o meriti cu....nimic.

-Inlocuiesc ce pot astfel incat sa nu mai ajung sa refuz sa plang.

-Nu te opreste nimeni sa plangi.

-Refuz eu...Au si lacrimile mele un pret....Durerea mea a ajuns la capat...Visul a murit....Nebunia de moment isi mai face aparitia...Nebunia ce te face sa regreti dimineata...

-Si mie-mi dai volumul incet atunci cand iti spun ca nu e bine.

-Adevarul e ca probabil voi continua asa mult si bine.

-Te autodistrugi.

-Si ideea ta este? Drept constiinta a mea ar trebui sa-mi fi alaturi...sa ma sprijini...sa ma consolezi cand gresesc...si sa ma opresti dracului din plans...

-Profiti de faptul ca stii ca ma poti manipula cum vrei tu.

-Macar pe tine stiu ca te am si ca nu o sa pleci dupa vreun porumbel ganguritor.Esti a mea fie ca-ti place sau nu...

-Nebunie de moment...

-Stii la fel de bine ca si mine ca nu mai este vorba de atat de mult...Ma ascund in spatele ideii ca nu sunt constienta de ce fac de frica acuzelor.

-Renunta la masca.

-In fata cui...?
-Ai oameni care vor fi acolo daca ceri ajutoru.

-Nu vreau sa deranjez...nu vreau sa incurc....sunt o povara....si cam atat...Nu vreau sa mai distrag atentia oamenilor de la cursul vietii lor...Ma am pe mine....te am pe tine...si vom sta si vom astepta pana ce va veni somnul protector mult dorit.

-Somnul ala te va pierde...

-Si eu ce crezi ca vreau?

-Ti-ai pierdut capul...

-Inca te aud deci nu l-am pierdut...mi-am pierdut doar inima si dorinta de a continua spre nicaieri.

"It is not in the world of ideas that life is lived. Life is lived for better or worse in life, and to a man in life, his life can be no more absurd than it can be the opposite of absurd, whatever that opposite may be."

Archibald MacLeish