M-a furat vantul...m-a dus departe de copacul in care am crescut....am incercat sa ma intorc....am incercat sa imi fac radacini langa el macar...dar nu e acelasi lucru...poate avea si vantul dreptate...poate vroia doar sa ma protejeze...poate...Dar n-a reusit...Am gresit...am refuzat....m-am intors...iar acum strig dupa vant sa vina din nou sa ma ia...sa-mi smulga radacinile crescute stramb la suprafata...Vantule...scapa-ma rogu-te...
Mai departe? Nu stiu...chiar nu stiu...Mai departe....cat mai departe....si deja nu este fuga....este pura libertate...este alegere....este bine si atat...
Ma privesc in oglinda si constat ca am un suras incremenit pe fata...nu este genul de zambet tamp pe care-l arborez pentru restu....e un zambet trist...un zambet care a cedat nervos...un zambet plin de mila pentru persoana ce o vad in oglinda....Parca ma dojeneste si ma intreaba "Pentru ce toate avand ca rezultat nimic?"...Imi lipseste perioada cand scriam poezii de dragoste...si lucruri pline de veselie....chiar si de odele din liceu imi e dor...acum indiferent ce ma apuc sa scriu tonul e acelasi...Cu ochii inchisi pasesc inainte...cu ochii inchisi astept sa se schimbe ceva....ca sa nu fie nevoie sa schimb eu...nu iar....Dar iarba creste in continuare...norii joaca leapsa pe cer...frunzele isi parasesc copacii...iar eu ma agat cu o incapatanare prosteasca in ceva ce-a fost si nu va mai fi nicicand...
Totul imi lasa un gust amar in urma...si totul parca se repeta...nimic nu e la fel...si totul e identic...schimba forma dar fapta e la fel...schimba timpul dar rana e imensa...schimba felul dar urma va ramane...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu