A vazut cineva o speranta pierduta....o speranta in fuga?Fuge de ea....fuge de mine...de tine...de noi...Fuge si simte frica ce se apropie sa o opreasca...Ai cunoscut vreodata adevarul?Cum il poti ignora cand e mai luminat decat casionourile din Vegas? Cine stie ce e in mintea unui om la urma urmei...poti doar ghici...poti incerca...dar facand asta tot pe tine dai vina cand esuezi lamentabil...Imi poti spune la ce sa ma astept? Imi poti spune pleaca sau stai...? Nu ma lasa pe mine sa aleg...mereu aleg gresit...vreau macar o data sa am un alt vinovat...Ce este deriva asta in care mergem...ne fura curentii...ne distanteaza....si ne aduc inapoi impreuna....doar pentru amuzamentul lor..mi te fura...mi te aduc...mi te pierd...si te uita departe...Nu e pacat sa ne irosim timpul pe nimicuri? Al tau e cuvantul....tribuna-ti apartine....cuvintele le stii...cauta-ti doar curajul...alunga-ti teama...nu toata lumea e la fel...si chiar si-asa oamenii se pot schimba...Mai sper...la nimic...dar e nimicul meu...care candva trebuie sa se schimbe...Inca te astept...Dar nu pot spune exact cat timp...Inconjurata de oameni si ma acapareaza singuratatea..
Un drum intunecat...urmeaza o rascruce...urmeaza alegerea...imi fac tabara in bezna...ma asez intre drumuri...astept...astept sa alega altcineva pentru mine...Ma oboseste gandul de a ma ridica si a porni catre nicaieri...Tovaras de drum mi-e vantul...imi tine de urat...se simte si el singur ca si mine...in noptile tarzii avem discutii filozofice...pana spre rasarit ne certam...ne contrazicem....si ne impacam...Linistea imi starneste amintiri...si incerc sa strig....ma chem singura...ma chem si ciudat este ca nu-mi raspund...Maracinii regretelor se agata de mine...la inceput cate unul...apoi din ce in ce mai multi...ma ingreuneaza...ma ranesc...Vantul imi face o gluma si-mi stinge focul...se face frig...intunericul se inteteste...privesc spre cer...dar pana si el fuge...Amagirile danseaza in jurul meu...si ma sperie numarul lor...greselile susotesc...le disting doar umbrele...este noaptea chinului...Imi recunosc frica...Imi recunosc slabiciunile...Si nu ma ajuta la nimic...
Am incercat sa-mi creez propria-mi lume...Mi-ati distrus-o...Timpul a trecut de la visele alea...S-au pierdut...s-au inecat...au fugit si ele...au fugit de adevar si de mine...Imi lipseste perioada cand imi zambeau florile...cand soarele-si ridica palaria in fata mea...acum am ramas doar eu si luna...mi-e rusine sa dau ochii cu restu...
Fiecare din noi are morile sale de vant de infruntat...in loc de Dulcineea...un Fat-Frumos calcat de tren...Toti asteptam ceva...toti ne speriem de bine...toti fugim catre ce nu trebuie...dar putini o recunoastem...si putini ne recunoastem greselile fata de noi...Ne descotorosim de surplus...de sentimente...de emotii....si continuam crezandu-ne mai usori...cand de fapt...gaura neagra din noi ne apasa...
"Spiritele mediocre osândesc tot ceea ce le depăşeşte înţelegerea."
La Rochefoucauld
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu