joi, 27 mai 2010

To be...

Auzi in jur oameni care te aproba tot timpul avand impresia ca asta vrei, ca de asta ai nevoie. Oameni fara spirit, oameni fara caracter al caror singur scop este sa fie acceptati. Bietele oite ratacite va fi dureroasa trezirea la realitate.

Ne-am invatat sa mintim, si nu doar pe ceilalti dar ne mintim si pe noi. Ne pierdem intr-un sir lung de minciuni iar cand vrem sa ne intoarcem dam peste un minotaur care astepta zambind sa realizam ca ne-am pierdut in labirint si nu exista vreo cale de scapare.

Dar ce te faci cand ajungi la nivelul in care nu-ti pasa si indiferent ce se intampla in jur te striveste fericirea? Nu o vrei, nu o cauti, o gonesti pentru ca-ti iubesti singuratatea si monotonia.

Incercand sa ajungi din ce in ce mai sus, incercand sa fii normal fiind altfel, incercand sa zbori ii vei provoca pe ceilalti sa-ti taie aripile si sa elibereze furtuni .sa te impiedice. Si daca prin absurd reusesti cu greu sa ajungi deasupra norilor unde crezi ca esti in siguranta...acolo va fi altcineva care se va simti amenintat si te va aduce cu picioarele pe pamant convingandu-te ca acolo ti-e locul.


"It is hard enough to remember my opinions, without also remembering my reasons for them!Convictions are more dangerous enemies of the truth than lies..."

Friedrich Nietzsche