The decline

 "Orice păcat este rodul unei colaborări."

 Stephen Crane

Sunt un fel de vrajitoare ciudata, dar cu o inima buna si iubitoare. Am un rationament corect. Am varsat rauri de lacrimi si am inima franta si totusi tot eu sunt cea rea. Vina e a mea. Imi cer scuze.

Oricat incerc sa mint lumea in jur nu reusesc decat sa ma pacalesc singura. Ma mint singura, dar asa ma feresc de oameni. Sunt prea obosita sa incerc sa schimb ceva...atata timp cat sunt crezuta sunt cea mai fericita fata din lume si nu imi schimb povestea. E pacat sa las sa treaca sansele pe langa mine dar poate ca e mai bine asa. Imi port in inima pacatul si-l tin doar pentru mine. Pentru mine basmele si-au terminat finalurile fericite. Am judecat logic si cel mai bine e sa numai implic pe nimeni in povestea mea scrisa prost. 

"Trup lângă trup şi lumină-n lumină,
Desfătare uitucă pe lespezi fierbinţi -
Tu, pierzania mea dintr-o zi ce-o să vină,
Mai îngăduie-mi gândul că poate nu minţi.

Purtătoare de fruct, preacurată fecioară
Fericirii de-aş şti că te vinzi pe arginţi
Nici atunci răul tău n-ar putea să mă doară
Cum mă doare doar spaima că poate nu minţi.

Să apună de tot carnea mea prea bătrână
Lângă mugurii tăi nefiresc de cuminţi
Şi din oarba-mi trufie nimic nu rămână
Dacă-n schimb am speranţa că poate nu minţi.

Tu, stăpână şi stea nevisată vreodată,
Tu, îndemn repetat al ieşirii din minţi,
Bietul meu adevăr e-un păcat fără pată
Şi mă-nchin la minciună că poate nu minţi."

George Tarnea

Peste ghetari sunt regina. Din mine s-a trezit tot ce e mai rau.

Pustietatea vremii ma fac sa plec dar mereu ma intorc catre nimicul meu scump si drag. Sunt zala care inchide lantul pacatelor. Mi-am pierdut sufletul si emotiile. Viata mi-e traita de altii. faptul ca stau pe loc si vad in jur atatea fete...atatea fete fericite...e aproape ca un vis...un vis urat...un cosmar din care nu ma pot trezi.