duminică, 28 iunie 2009

E greu


Imi simt pleoapele grele..ceva ma opreste sa pot privi..tot ce pot face este sa simt lumina lunii si oricat de mult m-as stradiu nu reusesc sa o si vad...Cand in sfarsit reusesc sa disting ceva e deja soarele pe cer...dar ceva nu e bine..si-a oprit dansul...si-a oprit stralucirea...pare fals si obosit...

Totul pare altfel si incep sa uit cum erau inainte toate...

Incerc sa ma conving singura ca totul va fi mai bine si tot ce reusesc sa fac este sa-mi dovedesc ca totul va fi mai rau...si ceva nu ma lasa sa ma opresc din chinul zilnic pe care mi-l provoc singura...

Ma inchid intr-o lume mica...o lume creata de mine...o lume a mea...lumea mea egoista...locul in care ma simt in siguranta...unde cerul e vesnic albastru fara sa ma doara...locul unde totul este rece si totusi imi face bine...locul cu norisori albi si pufosi care te indeamna la visare...locul de unde te pot privi fara ca tu sa stii. Tot ce lipseste din lumea mea e un suflet la fel de gol ca mine care sa asculte urletul...ecoul s-a plictisit de acceasi poveste spusa la nesfarsit...

Trezindu-ma a mia oara la realitate imi dau seama ca esti chiar in fata mea si incerc sa te ajung din urma....dar picioarele nu ma asculta si din nou raman singura si plang...Imi plange rabdarea de teama ca a epuizat si te voi pierde pentru totdeauna si totusi gandul inca e in urma ta incercand sa schimbe ceva...Incerc sa zbor catre tine odata cu gandul si ma lovesc de imagini...imagini cu tine zambind...zambete ce nu au foist provocate de mine si renunt...si cad...si se sfarseste totul pentru a mia oara...Ma las batuta...pana la urmatorul vis...ma las batuta...pana la urmatorul gand ratacit

In jur se lasa ceata...privelistea ma infioara...totul se transforma la loc in negru si de fapt asta e lumea reala...Soarele e tot pe cer si arde puternic dar eu nu-l simt...nu-mi pasa...Iarba ma indeamna la visare dar deja imi e teama...Cu toata lumina din jur intunericul e mai puternic....senzatia de gol e mai puternica...Candva reuseam sa ma ascund in spatele a diverse masti...astazi nu reusesc sa ma mai mint nici pe mine


Dare

Promise

luni, 22 iunie 2009

We are...


Am căutat perfecţiunea şi am distrus ceea ce mergea bine.


Momente


Sunt momente in care am atat de multe de spus si nu e nimeni acolo care sa ma auda...

Sunt momente in care visez cat lucruri minunate se pot face in lumea asta doar cu un pic de rabdare si bunavointa...

Sunt momente in care imi amintesc de toate lucrurile frumoase si plang pentru cele care nu reusesc sa le uit...

Sunt momente cand imi doresc sa reusesc sa spun tot ce am de spus la momentul potrivit si sa nu stau sa ma gandesc ce-ar fi fost daca...

Sunt momente de letargie....cand ma pierd in prezent...ma pierd in mine

Sunt momente ce dureaza cat o vesnicie...fara inceput si fara sfarsit...

Sunt momente si momente...si fug spre cele in care nu sunt singura...fug spre mai bine...fug spre nimic...


True

Can...?

La suflet


O! Suflet, sparge-odata ingusta-ti inchisoare

Si scutura-te-odata de lutul pamantesc,

Ce-ti pasa daca-n valea de vecinica sunt si mai traiesc?

Ce-ti pasa daca sufar lovit de-o cruda soarta?...

Ce-ti pasa de injurii la cari sunt supus?...

Ce-ti pasa ca pe-o frunza rastristea de ma poarta?

Tu esti si ramai sus!


Alexandru Macedonski


duminică, 21 iunie 2009

Aaaaa

Iubi

Don't

De ce? De ce nimic din ceea ce fac nu e nicodata suficient de bine? De ce tu nu poti sa ma intelegi? De ce lumea in jur zambeste de parca nu ar exista un maine negru ce-i asteapta? De ce mereu intrebarile mele raman fara raspuns? De ce sunt oamenii in jur orbi? De ce sunt din ce in ce mai egoisti? De ce in carti si-n filme viata pare usoara si totul are happy-end? De ce s-a inventat minciuna si de ce a devenit lumea dependenta de ea?
Imi pare rau ca nu ai fost acolo cand am avut nevoie...imi pare rau ca am asteptat ca o proasta o minune...imi pare rau ca ti-am crezut toate minciunile...imi pare rau ca mereu am acceptat tot ce mi-ai impus...
Uneori vorbesc cu tine si-mi dau seama ca vorbesc singura...nu esti aici...si probabil nici nu vei mai fi vreodata...
Am incercat sa te invinovatesc...sa cred ca s-a ajus aici din cauza oricui altcuiva decat a mea... Dar adevarul se tot intoarce oricat as incerca sa-l gonesc...e doar vina mea...si doar eu pot repara ceea ce am stricat de la bun inceput...si ceva nu ma lasa...
Si uite asa inca ma trezesc asteptand...asteptand sa-ti fie dor de prostiile pe care le spun...de intrebarile mele fara sens...de felul in care iti arat stelele cand incerc sa evit un raspuns...de tot...de mine..

marți, 16 iunie 2009

NU

Aduna-ti toata amintirile intr-un coltisor si arunca-le cat mai departe posibil...arunca si regretele si intrebarile ramase fara raspuns...arunca furiile si toate dezamagirile...Nu-ti fie teama e doar o mica curatenia...in scurt timp se vor aduna la loc...parca mai multe,mai grele,mai murdare...

Nici o grija ca poate te vei simti gol pe dinauntru...exista lucruri de care nu te vei putea descotorosi niciodata..dorul va sta mereu lipit de tine...niciodata indiferent cat incerci sa te minti nu pleaca... Mereu iti raman visele...dar tot asa mereu exista ceva ce te va trezi la realitate...si trezirea asta doare al naibii de tare... Cu speranta poti incerca sa te imprietenesti...daca reusesti bravos...dar atentie ca-ti scapa repede printre degete...

Din cand in cand ai drept tovarasa de drum,de viata daca ai noroc, dragostea....dar ca toate lucrurile bune daca nu ai grija pierzi...si raman doar singuratatea si disperarea in urma sa adune cioburile... Oricat de mare ar fi dorinta, e inutila in fata indiferentei... clipele trec si tu ramai in loc pierzand...pierzand totul nereusind sa uiti,sa treci peste...

Simplitatea si magia le-am pierdut de mult...nici nu indraznesc sa ridic ochii la ele...frica de adevar termina ceea ce restul nu au putut...


sâmbătă, 13 iunie 2009

Home

Nebunia

"Omul este suma acţiunilor sale, a ceea ce a făcut, a ceea ce poate face. Nimic altceva."

"Întâi te vor înjura. Pe urmă vor râde de tine. Apoi, te vor declara nebun. După aceea vor încerca să te compromită. Într-un târziu, vor face tot posibilul să te lichideze. Dacă scapi cu viaţă din toate acestea, vei fi un om mare."

Mahatma Gandhi

"Fiinţele umane sunt singurele creaturi capabile să se comporte iraţional în numele raţiunii."

Ashley Montagu



marți, 9 iunie 2009

I

Am ajuns in situatia in care numai sunt in stare sa inteleg nimic si ma gandesc ca poate oricum nu e nimic de inteles, cuvintele sunt supraapreciate dar le prefer oricand in fata tacerii dureroase...doare si trezeste ura...am crezut ca am scapat si nu am reusit decat sa o ingrop cu un strat subtire de praf suflat cu usurinta de vantul de singuratate ce imi sufla in ceafa...ajung sa ma urasc pentru ca acord garantii fara sa cer garantii cu girant...si poate ca totusi nu e nimic de inteles acum si totul va capata un sens mai tarziu...mult mai tarziu... Ma simt obosita, as dormi un somn lung, un somn de uitare....Ma simt ca intr-o comedie proasta cu un singur actor...imi dau singura replicile...imi dau singura raspunsurile...creez de dragu de a creea...traiesc de dragu de a nu zice ca n-am incercat...Sunt un actor obosit de prea multe repetitii, lumina ma urmareste oriunde ma duc pe scena si ma orbeste si continui jocul stupid de a-mi pune singura intrebari si raspunsurile sa mi le aduc tot eu...Publicul se uita uimit la mine neintelegand nimic...si totusi raman captivati de ciudatenia care se zbate pe scena...un singur spectator din sala observa ca plang, indiferent cat incerc sa-mi ascund lacrimile, dar nici el nu intelege de ce...nimeni nu reuseste sa inteleaga nimic asa ca ce pretentii sa mai am eu de la mine...
Incep sa probez diverse masti dar ma plictisesc repede de ele....unele sunt icomode...altele prea false...sau pur si simplu ma sperie ideea de a trai in spatele unor masti intreaga vaiata doar pentru a ma proteja...ma oboseste...Ma simt in plus...mintea imi amorteste si refuza sa mai proceseze informatiile...imi pierd reflexele...imi pierd simtamintele...eu numai pot sa ma gandesc la tot...numai pot gasi solutii si raspunsuri...nu singura cel putin...
Incerc sa ma gandesc la toate, imi fac scenariile in minte si ecourile ma coplesesc...nu reusesc sa leg nimic cap la cap si nu cer decat o solutie. Ma simt ciudat, simt ca ajung la capatul puterilor...as vrea sa traiesc sa ma bucur, sa zambesc...Pot face orice...si nu reusesc sa fac nimic..toate lucrurile vin de la sine....dar cu un ritm foarte lent, poate prea lent. Unii reusesc din prima sa aiba tot ceea ce-si doresc...altii asteapta jumatate din viata sau poate chiar toata viata...E ciudat cum ma pot simti singura chiar si atunci cand sunt inconjuata de oameni... Sunt doar eu cu mine...Numai am putere nici sa plang, nici sa sper...Mi-am pierdut o aripa si ma chinui sa zbor... Ai incercat vreodata sa zbori cu o singura aripa....cerc dupa cerc...fara oprire...
Daca am sti cat de dureros e viitorul ne-am curma suferinta de mult...dar din pacate nimeni nu ne invata sa prezicem ceea ce urmeaza...dar poate ca si misterul necunoscutului din fata e o placere...o placere masochista dar utila zi de zi pentru a ne ajuta sa continuam in zborul in cerc.. Nu incerca sa schimbi traiectoria ca nu faci altceva decat sa te lupti cu morile de vant si indiferent cate cuvinte primesti si cat de dureroase sunt gandeste-te mereu ca le vor urma altele si altele....din ce in ce mai ascutite...din ce in ce mai inghetate si negre...promisiuni nerespectete...vorbea aruncate in vant...susoteli...si multe altele... Crezi ca ai destule rani pe interior? inainte de a te arunca cu capul inainte si a spune ca tie iti este cel mai rau...uita-te la persoana care zambeste tot timpul si tot timpul lasa o stare de bine in urma...acea persoana sufera mai mult decat tine...asteapta doar momentul cand va claca si vei avea un spectacol pe cinste..
Nimeni nu e vinovat de sentimentele sale pentru ca nu tin de parte fizica a omului...cand simti nu te invinovati fara rost nu ai cum sa iti scoti sufletu oricat de mult ti-ai dori sa-l vinzi...Am incercat sa-l vand si nu-l vrea nimeni...am incercat sa-l arunc si se tot intoarce...am incercat sa-l inchid si tot evadeaza...


Singuratatea

luni, 1 iunie 2009

Cuvinte...


mare

Vama

singura

iar

frig

poate?

nu

soare

zambet

sigur

schimbari

nou

influenta

altfel

iubire

alb

rosu

negru

inceput

aripi

speranta

cearta

planset

lacrimi

promisiuni

iertare

uitare

impacare

adevar

petale

desen

reciproc

suflet

ajutor

inchis

fericire

intelegere

suprem

prieteni

amar

alint

galagie

scandal

muzica

gelozie

ceas

secunda

soarta

prejudecati

inadaptare

impotriva

impreuna