marți, 21 decembrie 2010

Don't you break my heart slow

Sunt zile in care cant, discret, prin toti porii. Sunt nopti minunate in care ma parasesc demonii si ma lasa sa vorbesc cu mine. Sunt zile normale in care suport pe toata lumea. Dar sunt atat de rare.
Nu imi mai trebuie amintiri si ganduri si vise, sunt prea multe. Vreau sa raman doar cu literele, vreau sa-mi pastrez cuvintele. Daca e nevoie ma voi targui cu voi pentru uitare si somn.
Prin geamuri primesc zambete ce ma incurajeaza sa merg mai departe, sa trec peste piedici, sa uit singuratatea. Ma urmaresc chipurile voastre chiar si cand nu sunteti cu mine. Parcul e poluat de chipuri fericite. Ma indeamna sa ma apropii. Pentru ce? Sa descopar noi oameni plictisiti, cu aceleasi povesti banale. Oameni care spun ca vror sa fie acolo, sa ma ajute dar nu vror altceva decat sa ma transforme, sa ma faca la ca ei. Acasa imi zambesc singura, imi aud inima batand innebunita. Intind mana dar nu e nimeni si usor usor ametesc trezindu-ma la realitate. E rece si gol. E frumos si vesnic. M-am saturat de amintiri, nu faca altceva decat sa ma tulbure. Nu ma pot privi in ochi pentru ca vad mereu altceva. Nu-mi mai ascult inima ca nu aduce niciodata nimic bun. Doar astept sa vina momentul sa plec. Asta vreti toti.
Prea multe amintiri ma leaga de ce-a fost. Nimic nu s-a schimbat si totusi totul e diferit. Sunt ranita dar nu vizibil, somnul e un chin. Trecut sadic mi-ai lasat visele in viata sa ma tortureze. Imi rasuna mereu un glas din intuneric dar cand ma apropii imi dau seama ca sunt doar eu, ecou blestemat. Ma caut stiind ca m-am pierdut si sincer nu vreau sa ma gasesc. In minte-mi se poarta o lupta si pierd. Incerc sa rapun bestia dar e atat de usor sa renunti si eu sunt atat de obosita. Lupt orbeste cu visurile si gandurile dar pana cand? Raman cu taina mea, nu am de ales.

vineri, 17 decembrie 2010

O lume minunata

"Omul are nevoie de 2 ani pentru a invata sa vorbeasca si de 60 de ani pentru a invata sa-si tina gura"
Lion Feuchtwanger
Incerc sa merg dar imi dispare drumul de sub picioare. Nu stiu sa fiu altfel, decat mai mult ca altii, nu stiu sa ma prefac schimbandu-mi nivelul si poate ca sunt lipsita de gratie, dar asta e. Nu pot sa tac atunci cand vine vorba de ceva ce conteaza cu adevarat. Prefer sa treaca ocaziile sa treaca pe langa mine dar sa ma pot uita in coninuare in oglinda fara sa-mi fie rusine. N-am nevoie de oameni. In general nu am avut nevoie de nimeni. Uit cuvintele altora pentru ca nu-mi pasa. Iubesc tacerea ignoranta. Chiar daca as sti ca maine s-ar termina totul nu as schimba nimic. Nu voi pleca pentru nimeni si nimic capul. Vreau, asa ca am.


luni, 13 decembrie 2010

Damn, you scary

N-a apucat sa mi se usuce pomul. Cineva l-a otravit si frunzele au inceput sa cada inainte de vreme...inca verzi...inca vii. Mi-au uscat sufletul iar. Ti-am fost toamna pentru o vreme, motiv de schimbare. N-am vazut copaci in jur, nici oameni, nici nimic. Vedeam doar umbre si-mi auzeam doar pasii pustii. Frunze amare, inca verzi, mi-au aratat ca numai am ce pierde...nimic in plus, nimic in minus. Doar rani nevazute raman cu mine.
Cand ajungi la sfarsitul lucrurilor pe care le cunosti si te intalnesti cu intunericul necunoscutului, inseamna ca trebuie sa se intample si altceva, ceva trebuie sa se schimbe. Fie ca va fi ceva solid de care sa ma sprijin, fie ca voi reinvata sa zbor.


luni, 29 noiembrie 2010

Two steps

"Daca descoperi claritatea, sa o sorbi pana la zat."
Jose Angel Valente

Gandurile-mi curg ca apele repezi, ma prabusesc intr-o cascada de ceata. Ma duc spre ce n-a fost si ce nu este. Zambesc cu o clasica tristete la saltimbanci fantomatici. Vad dueluri fara scop, scanteieri de vise pierdute.
Iubire, dorinte...ehh...fericire...oare? Durere si povesti? Si? Nu va chinui pe voi...ma torturez pe mine.

"Trebuie sa fii indragostit ca sa fii fericit. Eu nu sunt indragostit"
Irvine Welsh


luni, 15 noiembrie 2010

Find yourself

Nu cred ca a mai ramas nimic divin in noi. Nu cred in umanitatea prea mult slavita. Nu am nevoie de nimeni sa ma vegheze. Cred in mine ... uneori... Dar nu cred ca suntem o specie asa grozava pe cat ne credem. Suntem doar prea norocosi...cel putin unii dintre noi. Cred inca in adevar chiar daca i-am uitat forma reala. Sustin sinceritatea chiar daca e atat de greu de folosit. Nu ma tem de zei sau diavoli, doar oamenii ma sperie. Cred in Soare doar pentru ca il pot vedea. Nu sunt atat de sigura de realitate, dar o accept asa cum o percep.
Cred in ce nu trebuie si ma ajut sa pierd tot. Cred in nimic. Cred in mine. Nu ma intereseaza judecata altora... acuzatiile ce mi le aduc singura sunt suficiente, cel putin pentru moment. Sunt superficiala in incercarea mea de a fugi de Cauza si Efect. Maine va rasari Soarele din nou indiferent de ce se intampla in jurul meu. Traim intr-un imperiu condus de vise... doar ca eu sunt in umbra cosmarurilor si mi-e imposibil sa evadez.
In jur aud ca sunt inteleasa. Am impresia ca vorbesc cu zidurile. Nimeni nu stie nimic. Cum sa cred in altii cand ma indoiesc de mine? Cred ca ma cunosc de multa vreme, foarte multa vreme, dar fug de amintiri si ma ascund in clipe trecatoare. Ma pierd in clipa eternitatii incercand sa dilat timpul. Visez cu ochii deschisi la realitate. Ma ingrozeste neputinta mea.

In ce sa mai cred? Cuvintele ma ademenesc cu veninul lor bine ascuns. Soarele, Luna, si Stelele si-au intors fata, mi-a ramas doar Noaptea neagra. Noaptea ce ma-ndeamna sa descopar paradisul plin de dulceata pierzarii, o lume superficiala plina de vise parfumate. Ceata apasatoare se lasa, incearca sa ma prinda cu un fir de speranta dar fug. Fug in gradina visurilor pierdute. In ce sa mai cred? In oameni de marmura cu acelasi zambet fals ce te frige?
Cred in tot ceea ce este absurd. Prefer sa tac, sa-mi vorbesc doar mie. Altcineva nu mi-ar intelege cele mai profunde ganduri. Altii tac pentru ca nu au nimic de spus, blestemult meu e ca am prea multe si n-am n-am cui. Nu mai cred aproape in nimic. Nu mai cred in Dragoste, vreau sa uit ca exista asa ceva. Nu mai cred in Fericire, o reneg si vreau sa uit de ea. Rece, insensibila, nemiscata, telul suprem. M-am saturat de reguli, nu fac altceva decat sa-mi incurce jocul.
Cred in ceea ce nu exista. Cred cu mintea si resping cu inima. Cred in ceea ce-mi doresc. Cred in eternitate si ma voi impaca cu Suferinta. Nu cred in lacrimi.
Nu cred in destin pentru ca-si face aparitia doar cand vrea el si nu cand e cautat.
Toti avem nevoie sa credem in ceva. Cred in puterea vointei mele. Incerc sa controlez totul dar sunt constienta ca nu voi reusi niciodata. Mi-e sufletul amar. Ma transform intr-un monstru, dar eu ma iubesc. Imi pierd pornirile umane undeva pe drum. Diavolul din mine creste pe zi ce trece... mai puternic, mai abil, ma inselator.
Lumea se sperie, se indeparteaza. Sunt suparati ca nu am aceleasi crezuri ca ale lor. Habar n-au de nimic. Imi alerg tineretea sa-mi descopar adevarul.
Nu mai cred in Viata si nici in Moarte. Pur si simplu intr-o lunga disparitie. Visul ramane in urma ca dovada a existentei dar nu va reusi sa schimbe nimic in lume. Nu cred in nimic asa ca faceti ce vreti. Nu ma incantati cu nimic. Imi sunteti doar o povara. Eu raman la fel, indiferent.

miercuri, 15 septembrie 2010

Noaptea

"Îmi voi căuta steaua până o voi găsi. Este ascunsă în sertarul inocenţei, înfăşurată în eşarfa minunilor."
Michael Jackson
Nu cred in aparente...mereu incerc sa vad si lucrurile care nu exista. Mi-a pierit pofta de a incerca...vreau sa dorm dar nu reusesc...am fost blestemata sa gandesc...Gandesc si-mi maresc durerea...o alung dar fara prea mare succes. Adun ramasite ale unui trecut mul prea indepartat, a unei vieti irosite. Mi s-a uscat pomul viselor. Am uitat fericirea...mi-au ramas asteptarile fara rost si lacimile seci. Vreau doar liniste si pace.




duminică, 12 septembrie 2010

Can't take it

"Singur te simţi şi printre oameni.."
Antoine de Saint-Exupery


miercuri, 8 septembrie 2010

Nu am chef azi


"Avantajul omului inteligent este că poate face pe prostul ori de câte ori are chef."
Woody Allen


luni, 6 septembrie 2010

The world is mine


"Mai adânc decât mine în mine însumi este gândul. El îmi dă bucuria - dacă mi-o poate da ceva."
Constantin Noica

In egoismul meu respingator, surprinzator cel mai mult imi place sa rad de mine. Nu pot rade si chinui pe altul la fel de bine pe cat de dureros mi-o fac mie. Pentru mine muntele se erodeaza si se darama intr-o avalansa de neoprit, iarba se usuca si dispare lasand in urma o nuante minunata de maro, izvorul seaca si viata fuge sa se ascunda cat mai departe. Dulci iluzii ce ni le facem. Ne imbatam in vise si ne pierdem in uitare. Vorbesc cu mine, despre mine, si realizez ca nu stiu nimic.cum as putea avea pretentia sa stie altii? Ii iubesc pe cei din jur aproape la fel de mult pe cat ma iubesc pe mine, pentru toti simt o repulsie infioratoare.
Pentru ce scriu? Pentru ce traiesc? Pentru ce respir? Pentru ce imi bate inima?Pentru ce inca simt? Pentru ce plang? De ce nu mai pot sa rad? Cu mine cum ramane? Dupa mine cine plange? Mie cine-mi zambeste? Cine ma invata sa o iau de la capat? Cine-mi canta? Cine-mi suporta flacarile? Cine-mi recupereaza sufletul? Unde mi-e ingerul pazitor? Cine-mi coloreaza viata? Cine ma ameteste? Cine ma invata sa zbor iar deasupra stelelelor si ma invata sa cred iar in ele? Cine ma scapa de eternitate si nu ma lasa sa ma pierd definitiv?
Vorbesc cu mine...ce bine ca mereu am o oglinda sa imi pot privi interlocutorul in ochi. E mica distanta intre mine de-atunci si mine de-acum si m-am pierdut undeva pe drum. Am urmarit urme de pasi in nisip dar au disparut si m-au lasat cu un dor nestins. O privire ma urmareste, pretutindeni, ma arde. Sunt eu ma urmaresc, dar nu intervin. Mi-am inchis sufletul demult si l-am pierdut intr-o furtuna. Ura ma fugareste sa puna stapanire pe mine dar m-am invatat cu resemnarea de ce sa renunt la ea? E frig in intunericul meu. Totrta am pierdut-o de mult. Mainile intinse spre mine au disparut usor una cate una. Au gasit altceva de care sa se agate mereu. Speranta a fugit odata cu lumina si culorile din viata mea. Am renuntat sa mai cred in mine. Fara mine si tonurile mele de gri lumea ar fi mai frumoasa. Fara mine si rautatea ce o imprastii lumea ar fi mai buna. Fara mine lumea ar fi asa cum ar fi trebuit sa fie. Fara mine se vor intampla multe, nu voi mai fi doar o piedica. fara mine lumea ar fi minunata, nu asa cum este acum. Lumea fara mine ar fi plina de vise asa cum ar trebui. Lumea cu mine nu aduce nimic bun. Inima-n mine e zdrobita, in flacari arde si e chinuita. Sufletul rece in noaptea urii incepe sa zboare cu vantul de miazanoapte. Mintea mi-e rapita si incep sa ma ingrozeasca propriile ganduri. Ma uit ca o straina la tot ce e in jur, chiar si la mine, vreau sa le las pe toate. Sunt o umbra.
In jurul meu numai rau si fara bine, numai lanturi si lacate, Sunt un exponat de muzeu uitat intr-o incapere bun doar ca sa adune praf. Nu vad decat monstri fara nume, nu simt decat frig, m-am saturat de lupte fara sorti de izbanda si de ruinele mele. Nu-mi mai vreau gratiile ce ma-nconjoara. Numai vreau singuratate si lacrimi uscate. Cum sa cred in altii cand ma indoiesc de mine? Cum sa vorbesc cu voi cand nu-mi gasesc mie explicatie? Un gand chinuit alearga prin mine, otrava imi macina mintea, imi pierd suflul, ma pierd si alunec, alunec intr-o lume murdara, plina de pacate si vise uitate. Iata ce am facut din ceea ce a ramas din mine dupa ei.
Atat de departe...timpul curge in continuare linistit...numai exista nimeni...iar eu ratacesc fara scop prin mine. Alerg in abis, cad si ma ridic, o iau mereu de la capat. Oricat de mult stiu ca e timpul sa renunt nu pot. Sunt atat de lasa ca nu pot renunta nici la ceea ce imi face rau. M-am obisnuit cu mine. Mi-au stins focul din mine. Vreau sa ma pot lipsi de mine. Ceva se intampla cu mine, mi se deruleaza o viata in fata dar nu pare a mea.
Mi-am pierdut increderea in mine. Vreau sa scap de mine. Mi-a apus de mult steaua din suflet. Nu mai gasesc lucruri cu valoare in jurul meu. Ma simt ca un miel prostut ce se duce singurel la taiere si totusi ma simt linistita ca intr-o dimineata curata de toamna. Sunt nevinovata si o stiu foarte bine.
"Moartea va fi o binefacere pentru mine."
Ovidius


sâmbătă, 31 iulie 2010

Let it go


Piedici

Voi face un concurs national de prostie! Inscrierile se fac pe mail!



joi, 29 iulie 2010

What are friends for?

May your roof never fall in and your friends never fall out


joi, 22 iulie 2010

Moan

Pe aripi de vultur vreau sa zbor, vreau sa fug de plansete seci si gemete surde, plec departe purtata de vanturile aspre ce altadata ma chinuiau. Visele se sparg, se transforma in mii de cristale si fug in lume, pana si ele fug de mine. M-as duce dupa ele dar ce rost, chiar de le-as gasi si as incerca sa repar ceva mereu as vedea crapaturile. Zbor cu aripi nevazute. Sunt aici dar de fapt am plecat de mult. M-am pierdut pe drumuri intortocheate si nici nu vreau sa ma mai intorc vreodata. Fug prin spatii goale si in sfarsit ma simt acasa. Sangele-mi clocoteste dar frica ma opreste. Zbor printre fulgere, intind mana sa prind unul dar nu-s destul de puternica sa-l tin. Zbor spre asfintit si sper sa se termine totul odata cu pierderea luminii. De ce trebuie a doua zi sa reapara soarele, sa o iau de la capat? Vreau sa ma pierd in infinit. Ma uit la noapte si ma intreb de ce mi se pare totul atat de strain?
Tac...sunt prea multe voci in mine care incearca sa-si spuna oful. Nu vreau sa le ascult. Nu vreau sa mai ascult nimic. Sunt naiva, stiu, dar sunt atat de obosita.
Incerc sa pasesc si mi-e teama sa nu ma transform in ceata iar soarele sa ma goneasca. Vorbele ma dor, minciunile imbracate in soapte triste ma macina. Zadarnic sunt strigata, totu-i sfarsit. Prea multe reprosuri, prea multe cuvinte, dar poate nimic nu s-a intamplat vreodata si totul e doar un cosmar. Aud in departare soptite alinturi, dar in mine nu am decat blesteme. Fug in brate straine. Cand ma voi opri din fuga? Totu-i pe dos, privirea mi-e goala. Poate voi mai plange o vreme,se pare ca inca nu mi-au secat lacrimile. Voi ramane o amintire, voi fi doar o parte din trecut.
"Nu pot să mă chinui lângă vatră-
Plec de-aici în lupta fără veşti.
Poate-acolo va-nceta să bată
Inima în care tu trăieşti.
De cerşit eu nu-ţi cerşesc iubirea,
Patima-mi la ce s-o mai cunoşti!
Focul-nalt ce-mi răscoleşte firea
Stinge-l-voi în sânge, printre oşti.
De-am să cad în noaptea fără lună
Lumea ştiu că nu mă va boci.
A simţirii mele rea furtună
Nimănui povară n-o mai fi.
Sfintele nădejdi din anii-n freamăt
Vor sfârşi pe locul fericit
Unde fără gânduri, fără geamăt,
Va începe somnul mult dorit.
Dar, de nici în somnul ce-o să vină
Al iubirii trudnic vis amar
N-am să-l pot uita- şi-n grea lumină
Chipul tău o să-mi apară iar,
Dacă-n depărtatele hotare
Unde fericirea-şi face veac
Sufletu-mi de răni usturătoare
Nu va mai scăpa cu nici un leac,
Uită-te cu drag la cel ce pleacă,
Ce cu mândră inimă, de-aci,
Prin duşmani şi chinuri o să treacă,
Pentru slava ţării va muri,
Cel care în tainică-mbătare
Cu privirea-n lacrimi te-aţintea,
Mila o stârnea- şi-atât de tare
La surâsul tău se bucura."
Mihail Lermontov


marți, 20 iulie 2010

De ce?

Frica ma face sa ma multumesc cu o mediocritate rusinoasa. E un semn rau...pana si eu am inceput sa ma fur singura... Imi fur visele. Ce usor e sa invinovatesc pe altii... Vreau sa tip dar urletul mi se opreste undeva in gat...mi-e frica sa recunosc fata de mine ca am ajuns la vechea limita. Ma tot mint singura dar cat sa mai tina? Odata si-odata o sa apara un zid prea inalt sa-l sar si prea lat sa-l ocoloesc....si-atunci, atunci ce fac?
Noapte de noapte ma pierd printre stele, uit de mine uit de tot.... Plang cand vad stele cazatoare...le invidiez ca si-au terminat treaba si au putut trece linistite mai departe... Luna ma pazeste, m-ar consola daca ar putea vorbi...dar asa raman doar eu cu mine... Si in fiecare dimineata aceeasi poveste, soarele rasare si-mi aminteste ca am mai risipit o zi...si probabil nici urmatoarea nu va fi altfel...
Vreau sa nu stiu cum este sa-mi fie teama, vreau sa uit ce-i durerea...tot ce vreau e ca rasaritul sa ma faca fericita....sa-i pot auzi muzica...
Nu inteleg nimic.
Cad...sunt respinsa...renunt...pierd...uit...ma topesc...imi pierd sclipirea...nu sunt facuta sa rezist...inchei tot ce-a fost...fug spre eternitate...si poate gasesc linistea mult dorita.

"Ploaia moare de-ntristare
A ei haină n-o-mbracă;
Vara cu a ei căldură
Cade-n fund, pe promoroacă.
Am găsit un bob de rouă
Colo-n suflet, se mai zbate,
Şi-are forma, bună, nouă,
De tristeţe. Mă abate
De la frumuseţea dusă
În pustiul vieţii dure
Acum văd şi cum e pusă.
Stau să cadă... glasuri sure."
Constantina Rosca


vineri, 16 iulie 2010

Bad plan


La o cana cu vin

"Fiindcă nu ştii ce te-aşteaptă mâine, luptă să fii fericit astăzi. Ia o cană cu vin şi, sub lumina lunii, bea, zicându-ţi că luna te va căuta poate zadarnic, mâine."
Omar Khayyam


marți, 13 iulie 2010

Sunt tanar, Doamna!

Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă ştie pe de rost
şi ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge,
cum aş putea întoarce copilul care-am fost
când carne-mi înfloreşte şi doar uitarea plânge.

Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am aşezat destul
ca să pricep căderea din somn spre echilibru,
dar bulgări de lumină dac-aş mânca, sătul
nu m-aş încape în pielea mea de tigru.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr cu spatele frumos
şi vreau drept hrană lapte din sfârcuri de cometă,
să-mi crească ceru-n suflet şi stelele în os
şi să dezmint zăpada pierdut în piruetă.

Sunt tânăr, Doamnă, încă aripile mă ţin
chiar de ating pământul pe-aproape cu genunchii,
această putrezire mă-mbată ca un vin
căci simt curgând prin dânsa bunicile şi unchii.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred,
oricât mi-ai spune, timpul nu-şi ascute gheara
deşi arcaşii ceţii spre mine îşi reped
săgeţile vestirii, sunt tânăr. Bună seara!


marți, 8 iunie 2010

Iubesc nevinovatia, nu imbecilitatea


"Să distrugem, în focul sacru al originalităţii, toate resturile improductive ale trecutului."
Grigore Moisil
Tacerea cuvintelor nerostite ne apasa si nu ne ajuta. Dar totusi le tinem totul incuiat. Egoismul e in floare. Egoism cu care ne facem singuri rau.
Nu poti pretinde ca iubesti dar sa emani doar rautate. Nu poti iubi cand in nu ai decat ura in inima. Nu poti sa ignori totul in jur dar sa vrei sa nu fii ignorat. Si ce daca altii iti sunt inferiori? Lasa-i sa traisca in ignoranta lor. E doar invidia care vorbeste ca tu nu te poti accepta asa cum esti, si tii neaparat ca nici ceilalti sa o faca.
Am inteles ca simpla prezenta schimba situatia in jur, prin simpla existenta deranjez pe altii.
De fapt cautam doar iubire si daca nu o gasim ne cautam un sens in viata...Si normal intrebarea urmatoare este si daca nu gasim drumul ales?
"În spatele fiecărei tufe de trandafiri de plăcere se află un şarpe cu clopoţei de suferinţă, încolăcit şi gata să lovească. Aveţi grijă să nu fiţi muşcaţi, cum se poate întâmpla dacă vă lăsaţi atraşi de ceva care doar vă aţâţă pasiunea."
Paramahansa Yoganada


marți, 1 iunie 2010

No he can't 'cause he's gone


"In fericire vei gasi prieteni nenumarati, dar vei ramane singur, cand te va parasi norocul!"
Francois Ponsard


joi, 27 mai 2010

To be...

Auzi in jur oameni care te aproba tot timpul avand impresia ca asta vrei, ca de asta ai nevoie. Oameni fara spirit, oameni fara caracter al caror singur scop este sa fie acceptati. Bietele oite ratacite va fi dureroasa trezirea la realitate.

Ne-am invatat sa mintim, si nu doar pe ceilalti dar ne mintim si pe noi. Ne pierdem intr-un sir lung de minciuni iar cand vrem sa ne intoarcem dam peste un minotaur care astepta zambind sa realizam ca ne-am pierdut in labirint si nu exista vreo cale de scapare.

Dar ce te faci cand ajungi la nivelul in care nu-ti pasa si indiferent ce se intampla in jur te striveste fericirea? Nu o vrei, nu o cauti, o gonesti pentru ca-ti iubesti singuratatea si monotonia.

Incercand sa ajungi din ce in ce mai sus, incercand sa fii normal fiind altfel, incercand sa zbori ii vei provoca pe ceilalti sa-ti taie aripile si sa elibereze furtuni .sa te impiedice. Si daca prin absurd reusesti cu greu sa ajungi deasupra norilor unde crezi ca esti in siguranta...acolo va fi altcineva care se va simti amenintat si te va aduce cu picioarele pe pamant convingandu-te ca acolo ti-e locul.


"It is hard enough to remember my opinions, without also remembering my reasons for them!Convictions are more dangerous enemies of the truth than lies..."

Friedrich Nietzsche


miercuri, 7 aprilie 2010

Marina - Nichita Stanescu

Infasurat intr-un val
Strangand in brate un peste
Simt malul cu iarba natal
Cum ma izbeste.
Infasurat într-un corp
Strangand in sine un cuget
Mi-e strigatul orb
Lovit de un muget.
Infasurat intr-un semn
Cu gura pe-o cifra
Te-aud cum ma chemi
Dulce hidra.


miercuri, 31 martie 2010

My off button is on

"Nu este de ajuns să ai un creier bun, principalul este să te şi serveşti de el."
Descartes
Nerabdarea se pare ca mi-a suspendat logica. Incerc sa renunt la comparatii si sa continui ignorand restul. Imi folosesc propriile-mi idei, imi accept viziunile, incerc sa-mi regasesc claritatea. Vreau sa vad totul cu ochii mei si sa nu mai accept sa fiu condusa. Vreau sa fiu in stare singura sa inteleg ce lipseste. Vreau sa-mi recastig constiinta de partea mea, vreau limitele impuse de ea. M-am saturat de acealasi scenariu invechit, ma gandeam sa angajez un scenarist nou sa ma ajute sa mai schimb cate ceva.
"If you obey all of the rules, you miss all of the fun."
Katharine Hepburn


marți, 30 martie 2010

Nu stii...

Sunt blanda si calda...zambesc...Iubirea inlocuieste febra obsesiva ce pune stapanire in general pe mine...Indiferent de puterea patimii totul imi pare real si altfel decat e de obicei...E liniste si pace in jur de parca nimic rau nu s-ar fi intamplat vreodata...incep sa ma-ntreb...oare...
Galesa, imi folosesc mangaierea pentru a consola pe altcineva si nu pentru mine...Suspine ciudate imi rasuna in urechi si-mi ia ceva timp pana imi dau seama ca sunt ale mele...dar nu sunt ca de obicei...ceva e altfel...sunt suspine de bine...Sunt imbratisata si nu ma feresc, nu fug...Sunt sarutata si nu ma gandesc cat o sa mai dureze si ce o sa se intample dupa....Nu ma gandesc la nimic, ascult linistea si pentru prima data nu ma sperie...Sufletul mi-e deschis si plin de iubire..Sangele-mi salbatic si-a oprit clocotul...e prea multa liniste...Cuiva ii pasa, nu trebuie sa mai am grija tot timpul singura de mine...Merg pe strada cu capul sus si il strang de mana, nu vad pe nimeni altcineva, nu-mi pasa de nimic din jur...Ascult juraminte si ceva imi spune ca nu vor fi incalcate intr-o saptamana...Si e bine...
Prea bine...Ma trezesc intre aceeasi patru pereti, cu locul de langa mine gol, intind mana dupa tigari si zambesc...Stiu ca a fost doar un vis, unul din putinele vise frumoase, si stiu ca va trece ceva timp pana sa reusesc sa dorm din nou asa si sa nu ma trezesc ingrozita de vreun cosmar...Dar poate ca pentru cinci minute imi pot permite sa cred ca visul a fost real...



sâmbătă, 27 martie 2010

All is nothing

Incepusei bine, dar cumva te-ai pierdut pe drum
Te-ai pierdut in haul ce ma protejeazAliniere în centrua,
De parca nu te-as fi prevenit...
Au ramas doar lacimile uscate, frigul si gandurile nerostite
A ramas doar zambetul stins al sufletului pierdut.
Ai inceput sa simti si m-ai deranjat din hibernare
Si acum raman in urma ochii secati la care nu indraznesti sa privesti.
Pana si soarele mi se pare rece acum
Si un nou prieten ma urmeaza pretutindeni, un nor negru.
Acum mai mult ca niciodata m-am ascuns,
M-am ascuns printre cuvinte de bravura sau asa am vrut sa cred.
Si poate intr-o zi cineva va reusi sa citeasca o soapta printre randuri,
O soapta pierduta in noapte fara nici un destin.
Privesc in fata dar nu vad nimic...
Un strigat isi face loc prin fumul de tigare dar tot o soapta nenorocita iese.
Poate e mai bine ca ma trezesc la realitate atat de repede
Dar am obosit sa ma inteleg doar eu.
Va trece poate prea mult timp,
Cine stie cate zile, cate luni, cati ani
Poate din nou o sa pot uita tot si sa ma las indrumata de vant
Va trece mult timp pana cand voi putea spune cuiva:
"Bine ai venit!"


marți, 23 martie 2010

That's right


"Immature love says, "I love you because I need you." Mature love says, "I need you because I love you."

Erich Fromm

Ne exercitam zi de zi dreptul de a alege, liberul arbitru. Dar cine ne poate spune ca alegem bine sau nu? Ma tot gandesc ca poate cei ce nu se agita si se complac in vietile lor mizerabile, triste si monotone sunt mult mai fericiti pentru ca ei nu infrunta nimic la care sa nu se astepte. Dar eu nu pot fi asa. Mereu am cautat drumul nepavat si neluminat, oamenii care imi inspirau teama si stiam ca nu-mi vor aduce nimic bun. Am fugit de ce era mai usor si bun, am fugit de fericirea usoara si de siguranta zilei de maine. Iar asta in loc sa fiu lasata in pace in nebunia mea am fost inalturata si deranjata, au incercat sa ma schimbe, au reusit, dar din fericire au dat gres la final si mi-au redat libertatea cu stampila de ALTFEL pe frunte. Altfel mai nou inseamna nu suficient de bun. Si ajungi singur urand faptul ca nu ai vrut sa fi oaia din turma si ai preferat lupul care le vaneaza.




marți, 9 martie 2010

Pauza

"Înainte aveam remuşcări după ce greşeam, acum le am înainte de a greşi."
Jorge Luis Borges


joi, 4 martie 2010

Scurt

"Destinul este o limită; tot ce ne mărgineşte noi numim Destin."
Waldo Emerson
In teorie si in ceea ce las sa se vada nimic nu ma doboara, nimic nu ma opreste, nimic nu ma sperie. In schimb in practica, si in ceea ce tin inchis bine in mine, mi-e frica de orige gest fac, de orice zambet primit si tot ce vreau e sa ma feresc de tot. Dar nu pot. De cele mai multe ori imi spun ca motiul este ca nu sunt lasata de altii, dar adearul e ca mi-e frica de propria-mi singuratate mai mult decat de orice altceva.
Viitorul ma sperie pentru ca nu il pot controla. Ma sperie prea multe.
"Cheia pentru inexplicabilul soartei noastre este setea de nefericire, adâncă şi tainică şi mai durabilă ca dorinţa zvăpăiată de fericire...Îndoiala de sine îi chinuie pe oameni atât de tare, încât, drept remediu, ei au inventat iubirea, pact tacit între doi nefericiţi pentru a se preţui peste măsură, pentru a se lăuda între ei cu neruşinare."
Emil Cioran


marți, 2 martie 2010

A exista inseamna a suferi


"Şi totuşi... Să spunem adevărul. Raţiunea şi dragostea nu îşi au locul împreună în vremurile acestea..."
Stephenie Meyer
Daca ramai tot timpul doar cu regrete nu te intreba de ce ti-e sufletul amar... Cand gandesti cu inima e normal sa fie in zadar... Cuvintele de mangaiere niciodata nu vor vindeca durerile de inima franta... Sa te ascunzi nu ai unde, viata te urmareste... Degeaba incerci sa-ti ineci singuratatea in mare si sa-ti pui speranta in stele, inutil... Ochii tot ti se vor umple mereu de lacrimi intunecandu-ti privirea, mutand orizontul intr-o departare de neatins... Cand incerci sa fugi si picioarele ti se impleticesc, cand ceva te opreste si te trage inapoi, e doar vina ta... Tot ce ramane de facut e sa zambesti trist sperantelor uitate... Si indiferent cat de greu ti se va parea ca trec zilele nu uita ca noptile sunt nesfarsite...
"Câţi oameni sunt într-un singur om? Tot atâţia câte stele sunt cuprinse într-o picătură de rouă sub cerul cel limpede al nopţii."
Mihai Eminescu


luni, 1 martie 2010

Nu-mi da motive...

Desi stiu ca gresesc si desi indoiala imi da tarcoale ma incapatanez sa continui. Totul poate fi rezumat la o simpla idee, reducerea de dorinte e singura scapare. Oricine poate sa inteleaga cand e momentul sa renunte, iar la mine e evident. Dar de atatea ori am facut-o ca macar odata vreau sa fie vina mea, greseala mea. Sunt satula de multimile aclamatoare si de stralucitorii cavaleri. Soarta mi-e potrivnica dar daca merg in spate nu vine dupa mine. Oricum indiferent ce as face redresez, macar o voi face de buna voie de acum inainte. Imi joc rolul cu toata pasiunea de care sunt capabila, imi incurc destinul pe cat de mult pot. Voi umple golul creat de toti cu nimicuri inutile, minciuni roz si zambete false. Am invatat sa ma mint frumos si am invatat sa accept minciuni. Ce e rau in asta?

joi, 25 februarie 2010

TU ar trebui sa citesti


"Dragostea este ca un arbore: creşte de la sine, îşi înfige rădăcini adânci în toată fiinţa noastră şi continuă să înverzească pe o inimă distrusă...Anumite gânduri sunt rugăciuni... Sunt clipe în care, oricum ar sta trupul, sufletul e în genunchi...Sunt clipe de nedefinit, acelea în care două suflete îşi vorbesc într-o limbă ce nu poate fi înţeleasă decât de ele, când tace tot ce-i omenesc, iar ele se unesc tainic pentru viaţa acestei lumi....Priveşti o stea pentru că e luminoasă şi pentru că e de nepătruns. Dar lângă tine se află o strălucire mai dulce şi o taină mai mare: femeia...Voi, cei care suferiţi pentru că iubiţi, iubiţi încă şi mai mult. A muri de dragoste înseamnă a trăi în ea...Când buretele este îmbibat, marea poate să treacă pe deasupra fără a-i mai adăuga o lacrimă..."
Victor Hugo


marți, 23 februarie 2010

Nu pot


Ce usor se renunta la ce te incomodeaza,

La tot ce-a fost si a plecat,

Nu cred ca nu poti sa mai simti nimic.

Vad intuneric in ochii tai

Imposibil sa dispara totul asa repede

Si tie-ti apasa norii sufletul

Lacrimile ti se transforma in ploaie

Dar mandria te opreste cumva.

Inca mai sper la un maine diferit

Un maine cu soare zi zambete.



sâmbătă, 20 februarie 2010

vineri, 19 februarie 2010

She's...

De fiecare data cand gasesc niste ochi care ma privesc
Ii fac sa dispara...le sting flacara.
Vedeam ca mi-ar fi dat luna si stelele
Si brusc imi doream si soarele...si tot.
Mereu imi aduc norii negri asupra tuturor...
Oblig ochii sa se-nchida...sa lacrimeze...
Sperii tot ce e bun din jur,
Izgonesc chipul de pe perna de dimineata,
Toate sufletele adunate le inchid pentru a ma bucura de durerea lor.
Nu vreau sa ma priveasca nimeni,
Nu vreau sa ma ascund in imposibil...
Aceeasi replica pe care o dau mereu...
Intorc fata la perete sa ma ascund
Si tot ce mai pot spune e..."Ma intorc repde"...
Si fug...


miercuri, 17 februarie 2010

Ce mi se intampla?

Ce se intampla cand adevarul te urmareste oriunde te-ai duce si orice ai face?
Ce se intampla cand iti zboara cuvintele in minte dar nu reusesti sa le dai un isr logic?
Ce se intampla cand visele iti lasa o scrisoare de adio si pleaca sa se indeplineasca singure lasandu-te in urma?
Ce se intampla cand tot ceea ce este rau te anunta ca vine dar tu nu ai puterea sa schimbi ceva?
Ce se intampla cand capacitatea de a iubi dispare si te trezesti gol pe dinauntru?
Ce se intampla cand incerci sa te regasesti si altii te adancesc si mai rau intr-o vale a pierderii?
Ce se intampla cand increderea ti-e tradata de singurii oameni pe care i-ai crezut altfel?
Ce se intampla cand descoperi ca posezi o putere ciudata de a controla oamenii dar nu o poti folosi pentru a-ti face tie bine ci doar pentru a imprastia suferinta?
Ce se intampla cand orice forma de distractie ti se pare un chin?
Ce se intampla cand simti ca iti pierzi controlul si parca altcineva sau altceva te conduce iar tu esti doar un spectator la o piesa de teatru fara sfarsit?
Ce se intampla cand singurul lucru care te face sa te simti bine este raul provocat altora?
Ce se intampla cand vrei sa vorbesti cu cineva sa-ti descarci tot sufletul dar de frica judecatii altora te opresti "exact la timp" si-ti cari povara singur?
Ce se intampla cand iti sangereaza sufletul?
Ce se intampla cand te simti cea mai mica si inutila particula de pe pamant?
Ce se intampla cand uiti chiar si tu de tine, de ce-ai fost si de ce-ai fi vrut sa fii?
Ce se intampla cand te ofilesti si asta te bucura?
Ce se intampla cand magia dispare si ramane doar rationalul?
Ce se intampla cand nu e nimeni acolo?
"Nici o problemă nu poate fi rezolvată la acelaşi nivel de gândire la care a fost creată."
Albert Einstein



So...

Sunt o persoana egoista si o recunosc...urlu in gura mare chiar...si in acleasi timp sunt foarte darnica. Vreau sa-mi impart nefericirea. E crunt sa te simti de dimineata pana-n vis singur si trist si sa n-ai cu cine sa-ti imparti nefericirea... Poate ca vreau sa-ti fac viara un calvar, dar ar fi calvarul nostru de m-ai lasa... Cat de rau poate fi?
Fiecare actiune gandita si analizata nu a dus niciodata la nimic bun...daca stau sa ma gandesc nici cele facute doar ca sa nu ma gandesc ce-ar fi fost daca...asa ca de unde sa stiu ce sa mai aleg?
Din toate partile mi se spune ca ar trebui sa gandesc pozitiv dar nu reusesc sa ma fac inteleasa....Cum pot explica faptul ca nu sunt lasata sa vad lucrurile roz si ca de fiecare data cand incerc cineva are grija sa arunce un val gri peste sa ascunda tot? E greu sa ma lupt cu mine dar ma las invinsa de fiecare de fiecare data pentru ca daca inving trebuie sa lupt cu ceilalti si am obosit... Ma tot plang ca am obosit de atat de mult timp si nimeni nu aude...iar...nu vreau sa o iau de la capat...
Imi caut drumul dar s-a bifurcat de atat de multe ori incat singurul drum pe care-l stiu este inapoi si oricat il evit ajung la el. Cineva sa vina cu un felinar sa-mi arate drumul spre-nainte...sa mearga cu mine spre bine.


marți, 9 februarie 2010

Oh...

Intr-un cui undeva zace agata speranta
Zace inutila,uitata cu intentie,inlocuita de frica...
Zi de zi isi canta singuratatea...zi de zi ma cheama
Las privirea in pamant dar nu ma ajuta...o stiu acolo...
Am incercat sa o ascult...sa-i explic...
Dar m-ar fi convins sa o sterg de praf si sa o car dupa mine...
Am incercat sa scap de ea...sa o gonesc...
Chiar si alungata e libera si ma controleaza...cel mai bine e asa...
De ce sa ma condamne ca am limitat-o?
Cate minciuni sa mai cred din cauza ei?
Distruge totul incercand sa fie buna...
Asa cum ea m-a controlat...ii voi controla eu soarta acum...
Nu i-a pasat de lacrimile mele la fiecare tradare...
Nu i-a pasat de umbrele ce m-au fugarit pana am cedat...
Nu i-a pasat de mine...
Si asta ii e blestemul...sa vada cum distrug tot...
Dar din propria initiativa...


joi, 4 februarie 2010

De la capat...si inapoi la inceput...

-Imi place ca ai mintit atat de mult incat deja incepi sa te crezi singur...Cum reusesti sa separi realitatea de mintea ta bolnava?
-Cine a zis ca trebuie...cand vreau ceva...obtin...si totul se petrece exact ca in mintea mea. Mijloacele folosite sunt de prisos in discutie. Si totusi uite cine s-a apucat sa-mi faca mie morala...
-Nu sunt chiar asa cum crezi tu.. Uneori mai si simt cate ceva... Rar dar simt..
-Sigur ca simti...ca si mine dezgust pentru ceilalti si totusi le zambesti frumos...dispret pentru zambetele primite...iar in mintea ta nu faci altceva decat sa incerci sa gasesti mptivul pentru care cineva se poarta frumos cu tine... Degeaba incerci sa pretinzi a fi altcineva...esti la fel ca mine..iar rasa noastra e pe cale de disparitie,usor,usor am fost exterminati...exilati...dati la o parte din calea tuturor...si totusi ne-am infiltrat printre ei...si suntem aici pentru a le face vietile un calvar... Cel mai bine ar fi sa lasi prostiile,sa te trezesti din visul euforic in care ai pretins ca traiesti si sa-ti revii la ceea ce am creat...la ceea ce esti de fapt.. Te-am invatat tot ce trebuie sa stii...
-Inceteaza..nu vreau..nu pot.
-Ba poti..si ceea ce este si mai amuzant este ca si vrei...Dupa toate protestele tale inutile stii la fel de bine ca si mine ca vrei sa revii...la ce a fost...si te gandesti cu un licar de speranta la ce ar putea fi...Facem echipa buna...intotdeauna am facut...ce ne-ar opri acum sa nu o luam de la capat?
-Totul! M-ai lasat cu ochii in soare acum mult timp...Ai plecat fara nici o vorba ...Cu un bilet aruncat pe masa sub chei si acum vrei sa luam totul de la inceput? S-au schimbat multe..eu m-am schimbat...

-Stii bine ca indiferent sub cate masti te ascunzi te cunosc asa ca lasa protiile...ia un pahar de sampanie si poarta-te ca o doamna cum te-am invatat... Nu esi un copil sa te ascunzi in spatele unor scuze in care nici tu nu crezi...Hai sa sarbatorim reinventarea noastra...Vom face multe..vom ajunge departe... Tu ai nevoie de mine iar eu de tine asa ca hai sa ne apucam de treaba...
-Atata timp a trecut si indiferent cat timp dispari cand reapari dai totul peste cap de parca ar fi ceva normal...dar ai dreptate...Sa bem pentru noi..pentru ce va urma..si pentru sufletele ce le vom pierde impreuna...