My off button is on

"Nu este de ajuns să ai un creier bun, principalul este să te şi serveşti de el."

Descartes

Nerabdarea se pare ca mi-a suspendat logica. Incerc sa renunt la comparatii si sa continui ignorand restul. Imi folosesc propriile-mi idei, imi accept viziunile, incerc sa-mi regasesc claritatea. Vreau sa vad totul cu ochii mei si sa nu mai accept sa fiu condusa. Vreau sa fiu in stare singura sa inteleg ce lipseste. Vreau sa-mi recastig constiinta de partea mea, vreau limitele impuse de ea. M-am saturat de acealasi scenariu invechit, ma gandeam sa angajez un scenarist nou sa ma ajute sa mai schimb cate ceva.

"If you obey all of the rules, you miss all of the fun."

Katharine Hepburn

Nu stii...

Sunt blanda si calda...zambesc...Iubirea inlocuieste febra obsesiva ce pune stapanire in general pe mine...Indiferent de puterea patimii totul imi pare real si altfel decat e de obicei...E liniste si pace in jur de parca nimic rau nu s-ar fi intamplat vreodata...incep sa ma-ntreb...oare...
Galesa, imi folosesc mangaierea pentru a consola pe altcineva si nu pentru mine...Suspine ciudate imi rasuna in urechi si-mi ia ceva timp pana imi dau seama ca sunt ale mele...dar nu sunt ca de obicei...ceva e altfel...sunt suspine de bine...Sunt imbratisata si nu ma feresc, nu fug...Sunt sarutata si nu ma gandesc cat o sa mai dureze si ce o sa se intample dupa....Nu ma gandesc la nimic, ascult linistea si pentru prima data nu ma sperie...Sufletul mi-e deschis si plin de iubire..Sangele-mi salbatic si-a oprit clocotul...e prea multa liniste...Cuiva ii pasa, nu trebuie sa mai am grija tot timpul singura de mine...Merg pe strada cu capul sus si il strang de mana, nu vad pe nimeni altcineva, nu-mi pasa de nimic din jur...Ascult juraminte si ceva imi spune ca nu vor fi incalcate intr-o saptamana...Si e bine...
Prea bine...Ma trezesc intre aceeasi patru pereti, cu locul de langa mine gol, intind mana dupa tigari si zambesc...Stiu ca a fost doar un vis, unul din putinele vise frumoase, si stiu ca va trece ceva timp pana sa reusesc sa dorm din nou asa si sa nu ma trezesc ingrozita de vreun cosmar...Dar poate ca pentru cinci minute imi pot permite sa cred ca visul a fost real...

All is nothing

Incepusei bine, dar cumva te-ai pierdut pe drum

Te-ai pierdut in haul ce ma protejeaza,

De parca nu te-as fi prevenit...

Au ramas doar lacimile uscate, frigul si gandurile nerostite

A ramas doar zambetul stins al sufletului pierdut.

Ai inceput sa simti si m-ai deranjat din hibernare

Si acum raman in urma ochii secati la care nu indraznesti sa privesti.

Pana si soarele mi se pare rece acum

Si un nou prieten ma urmeaza pretutindeni, un nor negru.

Acum mai mult ca niciodata m-am ascuns,

M-am ascuns printre cuvinte de bravura sau asa am vrut sa cred.

Si poate intr-o zi cineva va reusi sa citeasca o soapta printre randuri,

O soapta pierduta in noapte fara nici un destin.

Privesc in fata dar nu vad nimic...

Un strigat isi face loc prin fumul de tigare dar tot o soapta nenorocita iese.

Poate e mai bine ca ma trezesc la realitate atat de repede

Dar am obosit sa ma inteleg doar eu.

Va trece poate prea mult timp,

Cine stie cate zile, cate luni, cati ani

Poate din nou o sa pot uita tot si sa ma las indrumata de vant

Va trece mult timp pana cand voi putea spune cuiva:
"Bine ai venit!"

That's right

"Immature love says, "I love you because I need you." Mature love says, "I need you because I love you."

Erich Fromm

Ne exercitam zi de zi dreptul de a alege, liberul arbitru. Dar cine ne poate spune ca alegem bine sau nu? Ma tot gandesc ca poate cei ce nu se agita si se complac in vietile lor mizerabile, triste si monotone sunt mult mai fericiti pentru ca ei nu infrunta nimic la care sa nu se astepte. Dar eu nu pot fi asa. Mereu am cautat drumul nepavat si neluminat, oamenii care imi inspirau teama si stiam ca nu-mi vor aduce nimic bun. Am fugit de ce era mai usor si bun, am fugit de fericirea usoara si de siguranta zilei de maine. Iar asta in loc sa fiu lasata in pace in nebunia mea am fost inalturata si deranjata, au incercat sa ma schimbe, au reusit, dar din fericire au dat gres la final si mi-au redat libertatea cu stampila de ALTFEL pe frunte. Altfel mai nou inseamna nu suficient de bun. Si ajungi singur urand faptul ca nu ai vrut sa fi oaia din turma si ai preferat lupul care le vaneaza.

Pauza

"Înainte aveam remuşcări după ce greşeam, acum le am înainte de a greşi."

Jorge Luis Borges

Scurt

"Destinul este o limită; tot ce ne mărgineşte noi numim Destin."

Waldo Emerson

In teorie si in ceea ce las sa se vada nimic nu ma doboara, nimic nu ma opreste, nimic nu ma sperie. In schimb in practica, si in ceea ce tin inchis bine in mine, mi-e frica de orige gest fac, de orice zambet primit si tot ce vreau e sa ma feresc de tot. Dar nu pot. De cele mai multe ori imi spun ca motiul este ca nu sunt lasata de altii, dar adearul e ca mi-e frica de propria-mi singuratate mai mult decat de orice altceva.

Viitorul ma sperie pentru ca nu il pot controla. Ma sperie prea multe.

"Cheia pentru inexplicabilul soartei noastre este setea de nefericire, adâncă şi tainică şi mai durabilă ca dorinţa zvăpăiată de fericire...Îndoiala de sine îi chinuie pe oameni atât de tare, încât, drept remediu, ei au inventat iubirea, pact tacit între doi nefericiţi pentru a se preţui peste măsură, pentru a se lăuda între ei cu neruşinare."

Emil Cioran

A exista inseamna a suferi

"Şi totuşi... Să spunem adevărul. Raţiunea şi dragostea nu îşi au locul împreună în vremurile acestea..."

Stephenie Meyer

Daca ramai tot timpul doar cu regrete nu te intreba de ce ti-e sufletul amar... Cand gandesti cu inima e normal sa fie in zadar... Cuvintele de mangaiere niciodata nu vor vindeca durerile de inima franta... Sa te ascunzi nu ai unde, viata te urmareste... Degeaba incerci sa-ti ineci singuratatea in mare si sa-ti pui speranta in stele, inutil... Ochii tot ti se vor umple mereu de lacrimi intunecandu-ti privirea, mutand orizontul intr-o departare de neatins... Cand incerci sa fugi si picioarele ti se impleticesc, cand ceva te opreste si te trage inapoi, e doar vina ta... Tot ce ramane de facut e sa zambesti trist sperantelor uitate... Si indiferent cat de greu ti se va parea ca trec zilele nu uita ca noptile sunt nesfarsite...

"Câţi oameni sunt într-un singur om? Tot atâţia câte stele sunt cuprinse într-o picătură de rouă sub cerul cel limpede al nopţii."

Mihai Eminescu

Nu-mi da motive...

Desi stiu ca gresesc si desi indoiala imi da tarcoale ma incapatanez sa continui. Totul poate fi rezumat la o simpla idee, reducerea de dorinte e singura scapare. Oricine poate sa inteleaga cand e momentul sa renunte, iar la mine e evident. Dar de atatea ori am facut-o ca macar odata vreau sa fie vina mea, greseala mea. Sunt satula de multimile aclamatoare si de stralucitorii cavaleri. Soarta mi-e potrivnica dar daca merg in spate nu vine dupa mine. Oricum indiferent ce as face redresez, macar o voi face de buna voie de acum inainte. Imi joc rolul cu toata pasiunea de care sunt capabila, imi incurc destinul pe cat de mult pot. Voi umple golul creat de toti cu nimicuri inutile, minciuni roz si zambete false. Am invatat sa ma mint frumos si am invatat sa accept minciuni. Ce e rau in asta?