vineri, 12 decembrie 2008

Prea mult...


Ma dor picioarele, degetele inghetate si limbile ceasului. Tic-tac nemultumirile. tic-tac similitudinile dintre noi. TIC-TAC durerea de dinti. Sparg pahare pe podeaua unei constiinte incarcate si ma feresc de cioburile ce sar in toate directiile. Stiu ca daca ma tai, toate frustrarile poetului vor rabufni cu o forta colosala, ca un sange pornit dintr-o artera sectionata. Dintr-un ungher de undeva urla VINA. Sentimentul oribil ce apare la gandul ca, de data asta, nu doar eu voi fi victima.Tresariri de copil tampit cu unghii vopsite si ciorapei in carouri; bucuria unei raze de soare si emotia revederii intr-o gara pe care am uitat-o de mult; constientizarea evolutiei speciei; MANDRIA care nu ne lasa sa traim; parul de pe picioare; caderi de stele; trup viu in descompunere; dinti inclestati pe o caramea expirata; planset de magnolie; floare de lotus in ploaie; membre contorsionate; incarcare pulmonara; cod civil adnotat; echimoze mov; riduri in palma; cordonul ombilical netaiat la timp . Pe astea le simt azi.E de fapt o intrepatrundere de forme, iar eu ma sufoc in placenta. Nu mai pot sa respir, ma impiedic de alb si ma agat in continuare de fustele unei inocente in care nici eu nu mai cred. As face dragoste nebuna cu tipetele blocate in gatlej de un fum, inca un fum de Marlboro rosu.

Imi pare rau


Daca in ultima vreme mi-a reusit schema cu zambetul si cu imbunatatirea starii morale a catorva fiinte, azi mi-a mers prost. Si intrucat nu-s in stare sa pun la cale un plan de batalie adecvat, ma retrag in bezna, citind ceva si dormind. Imi pare rau, doare al dracului de tare, pe langa faptul ca ma face sa ma simt superficiala si usuratica, daca imi accepti expresia. As drege situatia daca as putea, as merge acolo langa ei, dar nu pot. Si daca mi s-ar da vreo sansa, m-as folosi de ea cu mare drag. Dar…NU POT! Imi pare rau!

Zambeste...maine va fi mai rau

Hei, tu! Tu, care te plangi mereu ca viata e grea! Tu, care nu stii sa te bucuri de frumusetea vietii! Tu, care mereu suferi ca nu poti trece peste anumite dificultati! Tu, care esti mereu stressat, obosit, somnoros! Tu, care ai uitat sa gusti azi din mierea cea dulce a zambetului! Tu, care te intrebi mereu “De ce eu?”, “De ce, mie?” ! Tu, care crezi ca esti singur! Tu, care crezi ca nu mai ai nicio speranta! Tu, care nu mai stii ce sa faci in momentele in care esti nervos! Tu, care crezi ca esti tradat de toti! Tu, care crezi ca ai pierdut totul! Tu, care ajungi la ideea ca nu ai realizat nimic in viata! Revino-ti! Tu esti de fapt, tu! Nu iti convine modul in care decurge viata ta? Nu iti plac activitatile tale? Nu iti place rezultatul muncii tale? Atunci, fa o schimbare! Incearca sa interprinzi altceva! Incearca din rasputeri sa schimbi perspectiva pesimista din care vezi lucrurile, intr`o ipostaza cat mai optimista si luminoasa! Gandeste-te la tot ce ai in jur! Ai prienteni, ai colegi, ai o familie, ai o casa, esti sanatos, destept si frumos! Vezi cu cate esti inzestrat? De ce sa nu iti placa provocarile vietii?Amintesteti cand ai facut ultima data un lucru care ti s-a parut extraordinar? Cand ai fost ultima data foarte nerabdator sa astepti ziua de maine? Care a fost ultima dimineata in care te-ai trezit singur (fara ajutorul alarmei de la ceas), datorita dorintei fantastice de a face un lucru? Te gandesti acum… si tot gandesti… Realizezi ca nu stii raspunsul, nu? Hei, tu! Trezeste-te din monotonia asta in care ai cazut! Viata nu e doar o rutina plictisitoare! Cine traieste in locul tau? Nimeni! Din vina ta esti in starea in care esti! Doar tu ti-ai facut rau, singur! Totodata, doar tu esti cel care poate sa schimbe ceva! Cine altcineva te intelege atat de bine pe cat te intelegi tu? Sa stii ca, sincer esti doar cu tine! Chiar crezi ca domnul Vasile Gheorghe din localitatea xxx va veni si iti va schimba viata? Nu! Bineinteles ca nu! Doar tu esti capabil de asta!

joi, 11 decembrie 2008

Romanta ei - Ion Minulescu


Când vei vedea-ntre geamuri, la fereastră,

O cupă de cristal,Şi-n cupa de cristal,

o floare-albastră

-Simbolul unui rendez-vous banal

-Oricine-ai fi, să intri fără teamă,

Căci gura mea te-aşteaptă

Şi trupul meu te cheamă!...

Necunoscut, sau prieten vechi,

Nu-mi pasă!...

Oricine-ai fi, tu poţi intra oricând la mine-n casă,

Căci casa mea e casa tuturora,

E madrepolul magic de mărgean

Spre care năvile-şi îndreaptă prora,

Să-şi caute-adăpost în plin ocean...

Şi-aşa cum sunt

-Femeie sau fecioară,

Plebeie anonimă sau regină

-Eu te primesc cu-aceeaşi simpatie

Şi-oricine-ai fi,

Al meu eşti pe vecie!

. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Bine-ai venit, preludiu de chitară!...

Bine-ai venit, final de mandolină!...