As vrea sa fiu o stea

"Singurătatea este un turn cu ferestre oarbe, pe care mi-l port în piept."

M. Altolaguirre

Tinerete pierduta, transformi totul in resemnare din delicatete. Definitia spui ca daca inima iti bate si iti pulseaza sangele esti in viata. Si atunci eu de ce nu ma simt vie? O sa vina o zi... Mi-au zis ca singuratatea e de mine si au avut dreptate. Nu ma regasesc in Bucurie dar poate doar poate nu a reusit nimeni sa ma faca sa inteleg inca rostul. Un cuvant, un gest, un nimic ma poate scoate din cuibul de vipere in care m-am ascuns, dar se lasa asteptat. Inima-mi biata de ea, vaduvita de orice speranta se roaga, inca crede. Inutil! Am rabdat atat de mult incat am si uitat tot ce a fost frumos vreodata. Pe de alta parte si temerile si durerile au plecat undeva departe. Mi-a ramas indiferenta si tocmai asta ma face sa cred ca am murit, macar pe dinauntru. O sete bolnava ma umple de otrava si venin si tot ce pot face este sa zambesc si sa astept.

Better love next time

Trecutul, cu toate greselile lui, are prostul obicei sa se repete. Poate ca am invatat ceva, chiar daca sunt convinsa ca ma mint singura. Poate data viitoare povestea va fi altfel. Poate timpul va fi mai rabdator si eu voi fi mai buna. Poate totul se va sfarsi cu un surpinzator happy end. Sau nu. Pana atunci eu raman cu noptile, zilele le donez. Ziua e totul prea evident. Am obosit, asa ca astept intr-un colt sperand sa nu fiu vazuta, sa nu fiu deranjata, sa nu..., sa nu...., sa nu..... Am fost prea buna pentru lumea asta si asta a ajuns sa ma sperie. Mi-e frica de ce urmeaza, ca poate nu voi reusi sa razbesc prin nimic. Dar am trecut prin multe si timpul m-a inrait. Nu cred ca va mai veni ziua in care ma voi schimba. Ma uit in jur si nu vad nimic. De parca as avea ce dar totusi si imaginatia nu reuseste sa functioneze. Nimic. Viata se schimba singura si nu e nimic ce pot opri. Cuvintele pleaca indiferent de piedici. Ma sprijin de iluzii in incercarea de a imi gasi inocenta. Fara sens. Prea multe incertitudini. Adun una cate una lacrimile, le adun si le asez in causul aripilor sa ma ajute sa zbor, sa ma ajute sa nu cad. Sa zbor departe de serpii de pe pamant. Razele de soare ma chinuie, ma opresc. Imi vreau vantul si furtunile inapoi. Sa opreasca cineva privighetorile. Imi vreau noaptea inapoi. Prada eterna mi-ar fi mai bine dar ....

"Credo-ul zilelelor noastre nu se mai incepe cu constientul "cred", nici cu scepticul "nu cred", ci cu scepticul "vreau sa cred"."

Lucian Blaga

Your ways

Vreme apasatoare, mici ochi ascunsi ce privesc tacuti, lucruri cenusii fara viata. Ai mintit! Nu s-a schimbat nimic. Mi s-a ratacit vantul printre crengi. Totul arata la fel si a pierdut drumul spre casa. Ii aud doar cantecul de dor si jale. Se izbeste de ziduri dar nu renunta. Ia cu el tot ce-ntalneste in cale. E nervos, se simte furat dar il inteleg. Macar a oprit cantecul mierlelor.

"Sufeltu-mi e-o mare moarta oglindind un cer de jale,

Arse stanci o-nchid in groaza sterpelor pustietati,

Pe ea boarea nu adie, vesnic dorm undele-i pale,

Ea in negreu-i fund ascunde inecate vechi cetati.

Sufletu-mi e-un turn de piatra care cade in ruina,

Iedera si muschiul verde ziduile-i napadesc,

Straja a singuratatii trist vegheaza pe colina,

Si in juru-i, seara, tainic, liliecii falfaiesc.

Sufletu-mi e-o floare rara ce muiata pare-n sange,

Spulberata-i fu mireasma de-al retristii aprig vant,

E-o cantare-ndepartata ce visari apuse plange,

E o candela uitata ce se stinge pe-un mormant."

Mateiu Caragiale