Oare ai habar

Naivitate...fulger nemuritor...De ce va grabiti toti la lucruri marete neintelegand ce aveti de fapt de facut de la bun inceput?...Ce rost are sa te increzi ca toul va fi bine pentru ca asa ar trebui?...Ne ocupam timpul incercand sa traim asa cum trebuie....dramul de libertate ce ne ramane ne sperie atat de rau incat incercam sa o evitam pe cat posibil...Am atat de multe...si ceva lipseste...fara....Oricine a inventat iubirea nu stia ce face...

Destinul

Cine nu este in stare sa-si dovedeasca inteligenta....nu face altceva decat sa ne arate ca nu a avut-o de la bun inceput...Cuvintele mari aruncate fara a fi gandite inainte...nu valoreaza nimic...Trec ca si cand n-ar fi fost..Sunt lucruri carora le stim inceputul...dar prezentul lor ne baga in ceata..

Ma simt ca intr-un magazin de antichitati....am prostul/bunul obicei (cine stie) sa adun tot ce-i vechi in jurul meu...nu accept nimic nou...ma ascund in spatele mormanului de sentimente trecute...in spatele a gandurilor cat de mici....in spatele a vorbelor scapate uneori fara intentie..Nimic nou nu isi poate face loc in micul meu magazinas...decat cu greu...si se pierde printre rafturi oricum...Am incercat sa ard totul...sa scap...dar cenusa a inceput un ciudat dans cu fumul si s-au transformat intr-o masa compacta in care m-au prins...E intuneric...aerul e de nerespirat...si asta e locul in care eu ma simt in siguranta...

Simte

Ne-am distantat cu totii...unii de altii...ne-am distantat de umanitate...ne-am izolat de ceilalti pentru protectie...Poate ca intradevar prietenia...iubirea...increderea...sunt lucruri ce nu au rost sa fie impartasite...nu atata timp cat vor fi calcate in picioare...nu atata timp cat nu primesti o garantie la ele ca vor fi vesnice..si totusi...Nu vreau o viata plina de pustiu...ar fi o viata irosita.
Omul s-a ratacit in drumul regasirii sale...Cei ce s-au pierdut de-a binelea s-au complacut in situtaie...s-au aruncat in abis...s-au lepadat de fata umana...ceilalti...care cu chiu cu vai au reusit sa iasa din padurea mult prea deasa au fost marginalizati...doar pentru ca nu sunt la fel..

Ti-am mai zis

Te-am salutat subtil pe strada

Mi-ai trimis o ignorare

Macar de-ai face-o doar tu..

Incerc sa citesc oamenii printre randuri

Dar ma lovesc de puncte de supsensie

Sufletul urla incercand sa iasa

Mi-e teama sa nu se sperie daca vede ralitate.

Ce pot sa mai fac pentru a ma minti?

Inima mi-e grea dar continua sa bata

Sufletul se destrama si fuge si el de mine

Cum ma pot oare apara?

Din toate partile vin sageti inveninate

Cuvinte mari aruncate in vant

Sentimentele mele calcate in picioare si returnate.
Cui sa-i vorbesc despre tristete?

Cui sa-i explic ca zambetele mele nu-s decat pline de amaraciune?

Cui sa-i spun ca mi se opresc cuvintele undeva in minte de frica...

Sunt ca un puzzle inceput si uitat neterminat...

Trist...suparator...tragic as putea spune

Incep sa scriu si fiecare cuvant ce iese e plin de sange

Totul e prea complicat...ma inec in absurditate

Desi lovita din atatea parti mi-au secat lacrimile.

Cine o sa poata vreodata sa ma citeasca printre randuri

Scriind ma descarc dar ma si golesc...

Scot raul...dar nu ramane nimic in locul lui..

Ramane doar un suflet...niste sange...si lacrimi uscate...

E greu sa incerci sa te explici

E greu sa te faci inteles...

Oamenii care nu pot vedea decat in fata nu te vor accepta

Nu te-ntelege nimeni si le e teama...

Ceea ce nu inteleg lovesc...cu cruzime...

Imi omoara visul cu pietre...

E greu...e foarte greu sa realizam de ce unii ucid ce nu inteleg

Dar visul isi spune povestea chiar si ingropat de pietre...

Si asta va sperie cel mai rau...

With who?

Ai uitat vechiul drum ce-l faceai odata zi de zi?

Cine ti-a construit zidul in fata ochilor?
O oarecare...cu vechiul efect

Te-a transformat in mancare pentru caini!
Si ce daca n-ai fost prima iubire?

Am invatat unul de la calalalt

N-am fost prima si nici ultima

Dar de disparut tot n-am facut-o!

Regret ca te-ncurc dar e totul in mintea ta
Cine oare va ma fi ca mine?
Flacara ce n-o poate singe nici furtuna de decembrie...

In urma-mi las toamna si uscaciune...

Cenusa mi-e vesmantul...

Fat-Frumos nu e un joc...nu te mai ascunde..

Am obosit sa te caut...

Iarta

"Dragostea seamănă atât de bine cu lipsa ei încât uneori se confundă...Dorul e focul in care ard sperantele, dorintele, durerile, iar cenusa ce ramane reprezinta amintirile... "

Octavian Paler

Prea multa uitare strica....ne inecam in ignoranta...Fericirea am condamnat-o la moarte pe scaunul electric si ne-am adunat sa sarbatorim evenimentul intr-o noapte cu luna plina...Minciuna e in oras sarbatoreste cu Ura si Dispretul....isi sarbatoresc succesul...Privind in fata nu vedem decat un mare Nimic...mare, negru si gol....

What wonder

De ce nu a inventat nimeni o guma universala cu care am putea sterge greselile...actiunile nesabuite...regretele....Doar bazandu-ne pe Timp nu vom ajunge nicaieri...Timpul este plictisit....normal ca vrea si el sa se distreze....si o face pe seama noastra....logic nu se va grabi sa stearga ne stearga urmele....E atat de usor sa explici de ce s-a intamplat fata de cum s-a intamplat.

In orice caz a disparut misterul din oameni...si e pacat...unde mai e farmecul de-odata cand te chinuiai mai mult de 5 minute sa afli ceva despre un om? Cand e totul la vedere si primesti totul pe tava cu fundita uneori....pentru ca sa-ti mai bati capul?

Cum sa pot pretinde atentie daca sunt o persoana egoista si nu impart nimic al meu....nici macar cu mine? Cand devine complicat prefer sa-mi intorc privirea spre alte zari...Ma simt ca o padure uitata de lume....incendiata fara mila de soare...neavand loc de cenusa lasata sa infloresc...

All

Ce de facut cand vointa te paraseste si absolutul te cuprinde si te sufoca? Nu cred in nimic...Nu vreau sa mai am nimic de-a face cu ipocrizia si mediocritatea anumitor oameni care din pacate nu-si dau seama in ce situatii se ajunge si nu-si asuma responsabilitatea... Fiecare are nefericirile sale....si le fel de bine si eu le am pe ale mele care din pacate sunt mult prea multe ca sa imi mai pot permite luxul de a ma ingriji si de ale altora...Baza tuturor actiunilor voastre este nedreptatea si sacrificiul...mereu al altora bineinteles...Rautatea mereu se va naste in cercul prietenilor...si in timp va creste facandu-i pe altii mandri de suferintele cauzate...

Iubirea a expirat...si deja cred ca am uitat si cum ar trebui sa se manifeste...Am nevoie de ceva nou...ceva original...m-am saturat de lucruri facute pentru a impresiona...de ce s-a pierdut metoda de a spune exact ce gandesti in momentul respectiv...fara inflorituri si chestii inutile de umplutura...

Ne incarcam mintea cu tot felul de ganduri care nu faca altceva decat sa ne incetineasca...sa ne amorteasca si ne ama gim singuri ca de fapt e totul pentru binele nostru...Cum sa am pretentia sa nu fiu mintita de altii...din moment ce ma mint singura cam 90 % din timp?

Atunci cand doi oameni sunt facuti unul pentru celalt ar trebui sa-si dea seama din priemele momenete...sa simta asta cu fiecare celula din corp...indiferent de piedicile de pe drum...oamenii meschini...sau propriile temeri... Natura a facut in asa fel incat ei sa existe ca o completare a fiecaruia...Dar de ce asa ceva nu mai gasim decat in carti sau scenarii? De ce doar uitandu-ne in jur ne speriem?

Suntem egoisti...atunci cand gasim o perla care poate nu este perfecta o aruncam inapoi in apa in cautarea a ceva mai bun...problema e ca scoicile nu fac diamante...si gunoiul aruncat de unul poate fi comoara altuia...si cand ne dam seama ce am pierdut poate fi prea tarziu...Partea amuzanta este ca fiind constienta e toate astea...sunt greseli pe care le tot repet...habar n-am de ce..si am obosit ingrozitor..Incep sa o iau usor la vale si nu-mi functioneaza franele...tot ce mai pot face este sa sper ca poate voi intalni un pom pe drum care sa ma opreasca...orice de fapt...

Tot ce e de facut este sa crezi ca maine va fi mai bine...ignora faptul ca tu stii ca a fi mai rau...si pe zi ce trece situatia se va inrautati...incearca optimismul...poate pentru altcineva functioneaza...la mine doar a ridicat tensiunea mai mult decat in mod normal..Inghite in sec...inchide ochii...si arunca-te cu capul inainte...Fac asta zilnic...doar ca eu ma si astept sa cad si sa doara al naibii de tare..

Ma usuc usor...Simt asta din ce in ce mai bine dar fara solutie...Daca renuntarea poate aduce liniste niciodata nu va aduce si mangaiere...Am disparut si mi-e frica sa recunosc..

Nu

Cu totii la un moment dat consideram ca este momentul pentru un time-out in care sa contemplezi...nimic...da da...absolut nimic...si cum dracu s-a ajuns la acel nimic din viata ta...Astazi surpinzator am o dispozitie chiar buna...azi nu cred ca as fi in stare sa fiu foarte rea(bine ca nici draguta nu pot fi...cui nu-i place sa-ncerce sa schimbe ceva la codul genetic)...lucrurile care in mod normal m-ar fi calcat pe nervi si m-ar fi facut sa spun adevaruri dureroase...au trecut pur si simplu pe langa mine fara a-mi pasa...Sunt calma...dar nu va mai tine foarte mult...

In starea asta privesti altfel lucrurile si oamenii din jur...Prietenii mei stiu ca fara sa vreau sunt foarte atenta la mediul inconjurator...inclusiv la oameni si la discutiile lor. Daca ieri au reusit sa ma calce pe nervi anumite discutii sau pur si simplu sa realizez ca pustii(si da stiu ca nu sunt departe ca varsta dar ma refer strict la gandirea de masinute) chiar nu au nimic interesant de discutat...

Discutiile lor cuprin urmatoarele subiecte:
-filme porno(aici pe unii ii inteleg ca asa vad si ei o femeie dezbracata)

-droguri(in teorie sau din filme dar asta nu-i opreste sa se dea importanti in fata prietenilor)

-femei(foarte multe din ele imaginare cel mai probabil sau pe langa care au trecut pe strada dar cu infloriturile de rigioare)

-baute(unde cei mai multi s-au facut terci dintr-o bere dar mereu ii vei auzi ca au "dat gata o sticla de tequila singuri singurei")

-cluburi(care se rezuma la ce e in trend deci le numar pe degetele de la o mana si daca incerci sa le explici de un Club A,Revenge, Expirat,B 52 or sa creada ca vorbesti limbi straine)

-vacante in strainatate(da Romania chiar nu va mai place? stiu ca multi aleg sa plece din tara in vacanta pentru ca de cele mai multe ori e mai ieftin...dar la multi din ei e pur si simplu pentru ca asta a facut si gigel colegu de banca si cum sa ramana el mai prost)

-shopping(unde niciodata nu vei auzi ca au vazut o pereche de ochelari de soare foarte tari la un magazin la metrou...ce naiba ca acolo nu e magazinu colorat de firma pe care sa cheltuie banii lu' mami si tati)

Astept cu nerabdare momentul in care oamenii astia vor ajunge la o anumita varsta si poate isi vor face o familie...si vor avea un copil...ce educatie va primi copilul ala? "Mami cine e Tutea? Nu stiu n-a cantat cu Guta?"...Cine o sa-i invete pe copiii despre viata? Cine o sa le explice cu argumente solide de ce anumite lucruri chiar nu e bine sa le faci pe pielea ta si ca e mai bine sa-ti asculti si parintii uneori?..Cine o sa-i invete pe copii ce e aia dragoste? Si-asa in ziua de azi nu prea mai gasesti sentimente oricum...cel putin nu gratis din pacate... Mi-e frica de clipa in care se va pierde totul...din pura ignoranta...

Daca

Far

Nefericirea ne-o creem singuri...Absolutul in care ne ingropam ne opreste sa diferentiem realitatea de irealitate...Ce poti face cu un suflet prins intre doua trupuri?

Alaturi...

Autoritatea este folosita doar in fata oamenilor mult inferiori pentru a avea succes...Singurul om cu adevarat idiot este cel alterat de filosofia prost invatata...Ascunzandu-te in spatele scuzelor mult prea gandite incepi sa le crezi si nu vei mai fi capabil sa diferentiezi adevarul de minciuna...La urma urmei ce este minciuna? Nimic altceva decat un adevar prost plantat...Si totusi nu exista nimic mai murdar decat un scop ascuns...De ce oare o amintire placuta nu ramane nimic altceva decat un simplu gand ce te viziteaza uneori....iar o amintire neplacuta iti poate provoca o durere de o intensitate mult prea mare...indiferent cat timp a trecut? De ce s-a inventat minciuna?

Long way to go

Fericirea este un ideal, este opera imaginaţiei. A o cunoaste la un nivel pur uman poate fi considerat folositor...a incerca sa mergi mai departe poate deveni infricosator.

Nu stiu

- De ce nu ma poti intelege? Am nevoie de mai mult decat de consideri tu a fi suficient...

- Nu imi lasi loc sa te inteleg...Am obosit sa incerc si stii foarte bine de ce...

- De ce trebuie sa platesc eu pentru greselile altora? Nici dupa cate s-au intamplat nu poti renunta? Te-ai gandit vreodata ca si eu am obosit sa astept...macar de-as sti dupa ce stau.

- ...Nu stiu! Tot ce stiu e ca sunt confuz. Am nevoie de timp.

- Nu stiu nu ajuta! Indiferenta nu ajuta.Ti-am explicat de mii se mii de ori...si pentru ce? Pentru a mia oara te gandesti doar la tine.

- Esti doar un copil. Nu poti intelege multe.

- E mult mai usor sa ma invinuiesti pe mine ca de obicei. Daca nu pot intelege ajuta-ma sa o fac. Crede-ma ca incerc dar si rabdarea mea are o limita si mi-e frica de momentul cand voi ajunge la limita aceea...

- Trebuie sa recunosti ca esti o persoana dificila.

- Sunt dificila. Pur si simplu incerc sa ma protejez...si vad ca am si de ce.

- Eu ce pot sa fac?

- Orice! Sa schimbi ceva...sa-ti pese...e chiar atat de greu?

- Toate la timpul lor.

- Si eu ce ar trebui sa fac pana ajungem la "timpul" respectiv?

- Nu stiu...

Zece

Pregăteşte-te pentru ce e mai bine, dar nu te teme de ce e mai rău.

Across