You got to go

"Poţi să te plângi că trandafirii au spini, sau poţi să te bucuri că spinii au trandafiri."

Zig Ziglar

Secretele cele mai importante sunt greu de suportat, sunt greu de tinut si e foarte greu sa te abtii sa nu le descoperi odata ce stii de existenta lor. 

"Putem pretinde că suntem în general oameni morali care greşesc, dar întreaga istorie dovedeşte contrarul."

Terry Hands

Nimeni nu se leaga de un om puternic. Eu sunt pierduta undeva intre pamant si luna plina. Fug norii din jurul meu si ma sperie caci o sa cad fara ei...nici macar eu nu ma pot agata de nimic. Sunt nesuferita, dar sunt doar neinteleasa. Din piept imi ies suflari adanci si-n loc de lacrimi ies doar vapori fiebinti. Urlu adanc in tacere, urlu pentru mine. Ma zvarcolesc ca un animal salbatic. Imi crapa pieptul de atata venin. Ridic capul sa respir aerul rece al noptii dar nu-i suficient sa imi revin. Au fugit norii si luna. Doar soarele a ramas sa ma chinuie, sa-mi aminteasca de tot ce e frumos si cald si eu am pierdut.

Oftez...si atat. Nu credeam vreodata ca un om poate cara dupa el atata iubire, sete, dor,foame, uimire. Dau o tura de soare poate reusesc sa-mi gasesc ingerul dar s-a plictisit si el de mine.

Unde-i adaevarul? De ce am fost mintita? De ce mi-au stins flacara? Gandesc....si viata nu e asa simpla cum ar trebui. Am prea multe simturi, rad, zbor, vars lacrimi, sunt completa. Ma lupt sa fac ceva, visele-mi curg...traiesc o eternitate ce se repeta. N-am puterea sa stau pe loc. Traiesc un perpetuu monoton. Pierd prea multe clipe pretioase analizandu-le. Mi-am creat un sistem sa ofer altora ce-mi lipseste mie. Dar e nevoie de prea multe sacrificii sa-mi merit nemurirea. Dragostea vrea otrava! Sunt asa cum sunt, totu-i la vedere. Nu cer nimic pentru ca atunci cand o fac nu se poate...O SA...

"Greşelile, păcatul, zgârcenia, prostia
Ne-aruncă-n suflet zbucium şi-n trupuri frământări
Şi noi nutrim cu grijă blajine remuşcări
Aşa cum cerşetorii îşi cresc păducheria.

Păcatele ni-s aspre, căinţele mişele,
Mărturisirea noastră ne-o răsplătim din gros
Şi iar ne-ntoarcem veseli pe drumul gloduros
Crezând cu lacrimi sterpe că ne-am spălat de rele.

În mrejele pierzării prelung Satan ne plimbă
Şi sufletul ni-l lasă vrăjit şi vlăguit
Şi al voinţei noastre metal nepreţuit
Acest chimist destoinic în aburi îl preschimbă.

Cu sfori ascunse, Dracul ne prinde şi ne joacă!
De tot ce-i murdărie ni-i sufletul atras;
Spre Iad în orice clipă ne scoborâm cu-n pas,
Senini, printr-o adâncă şi scârnava cloacă.

Cum muşcă-un muieratic sărac, cu desfătare
Căznitul sân al unei vechi târfe scăpătate,
Gustăm şi noi o biată plăcere, pe-apucate,
Ca pe-o lamâie veche storcând-o cât mai tare.

Noroade-ntregi de Demoni în capul nostru zbiară
Foind ca milioane de viermi încolăciţi
Şi-n pieptul nostru Moartea, ând rasuflam truditi,
Cu gemete mocnite, râu nevazut coboară.

Dacă pumnalul, focul, otrava, siluirea
N-au vrut să-şi puie înca blazonul lor poznaş
Pe pânza care-o ţese destinul nostru laş
Pricina e că slabă şi trândavă ni-i firea.

Dar printre şerpi, pantere, şacali, mistreţi, căţele,
Maimuţe, vulturi, scorpii şi monştri ce se zbat,
Se târâie, rag, urlă, sporind neîncetat
În noi menajeria năravurilor rele,

E unul şi mai mârşav, mai slut, mai rău la fire!
Deşi nici nu se zbate şi nici nu-i zgomotos
El ar distruge lumea întreagă bucuros
Şi-ntr-un căscat s-ar prinde să-nghită-o omenire;

Urâtul e! - Cu lacrimi în silă revărsate,
Visează eşafoduri fumând nepasator.
Pe monstru-acesta gingaş tu-l ştii, o! cititor,
- O! cititor făţarnic, - tu, semenul meu, - frate!"

Charles Baudelaire