sâmbătă, 27 martie 2010

All is nothing

Incepusei bine, dar cumva te-ai pierdut pe drum
Te-ai pierdut in haul ce ma protejeazAliniere în centrua,
De parca nu te-as fi prevenit...
Au ramas doar lacimile uscate, frigul si gandurile nerostite
A ramas doar zambetul stins al sufletului pierdut.
Ai inceput sa simti si m-ai deranjat din hibernare
Si acum raman in urma ochii secati la care nu indraznesti sa privesti.
Pana si soarele mi se pare rece acum
Si un nou prieten ma urmeaza pretutindeni, un nor negru.
Acum mai mult ca niciodata m-am ascuns,
M-am ascuns printre cuvinte de bravura sau asa am vrut sa cred.
Si poate intr-o zi cineva va reusi sa citeasca o soapta printre randuri,
O soapta pierduta in noapte fara nici un destin.
Privesc in fata dar nu vad nimic...
Un strigat isi face loc prin fumul de tigare dar tot o soapta nenorocita iese.
Poate e mai bine ca ma trezesc la realitate atat de repede
Dar am obosit sa ma inteleg doar eu.
Va trece poate prea mult timp,
Cine stie cate zile, cate luni, cati ani
Poate din nou o sa pot uita tot si sa ma las indrumata de vant
Va trece mult timp pana cand voi putea spune cuiva:
"Bine ai venit!"


Niciun comentariu: