Pauza de ceai

In vis ne putem constui povesti nemuritoare cu castele si printi si zmei...putem trage de vis cu dintii,il putem lungi,dar nu prea mult...si trezirea e brusca si dureroasa....Asa ca nu ar fi mai bine sa nu visam de la bun inceput? Am fi in siguranta. In ritmul asta cu fiecare trezire lasam o bucatica din noi acolo....pana ce nu va mai ramane nimic....si atunci?

Prefer sa fug de adevar...prefer sa nu ma complic prea mult...Ma feresc de rau chiar daca in acelasi timp pierd si binele...Incerc sa-mi suprim visele....dar nu se lasa inchise in nici un fel de cufar....se intampla sa iasa cate putin prin gaura cheii...se strecoara....sunt ale mele e normal sa fie incapatanate...

Sunt nesigura pe mine... Odata,de mult, aveam impresia ca nimic nu-mi poate sta in cale...acum...mi-e teama sa nu gresesc chiar si in fata lucrurilor banale...

O pauza de ceai....o discutie cu mine....Nu cred ca va avea un rezultat....dar merita incercat...Si pana la rezultatul mult asteptat ma acopar cu valul meu de indiferenta si de ignoranta....e subtire dar reuseste sa ma protejeze mai bine decat as putea sa o fac singura...