Sa simti cum moartea-ti trece printre fire,
Sa simti cum anii trec in nestire,
Sa zbori pe apa si sa mergi pe vant,
Sa fii nebun pe-acest infernal pamant.
O viata tu de ai si o privesti in ochi,
Sa vezi cum rade cu-a ei chip blajin
De fata mare, ce-n lume-a plecat,
Si de-acolo s-a intors barbat.
Sa arazi in Iad si sa te-ntinzi la soare,
Sa stai in vant si sa zici ca-i racoare,
Sa saruti apa si sa crezi ca-i vin,
S-o bei si sa simti gust de pelin.
Sa iubesti si sa faci in jur doar scrum,
Sa crezi intr-un destin poate mai bun,
Sa pierzi noptile pentru un ban
Iar pe urma sa te crezi Don Juan.
Sa zambesti cand ucizi un om,
Iar pe-al sau mormant sa sadesti un pom,
Sa n-ai principii si sa nu-ti pese de viata
Ca pana la urma-i scurta si-n mormant ne lasa.
Sa vorbesti de principii, ca asa-i la moda,
Sa spui un “da”, de dragul de a fi pe plac,
Sa saruti pamantul, fiindca asa ti-e dat,
Sa fii un domn si-n demon, sub acelasi chip.
Cu vorba, lumi de ceata in minte sa cladesti,
Vise marete-ntruna in chipuri sa sadesti,
Dar sa nu uiti o clipa, ca pe acest pamant
Chiar si cei mai mari zei, s-au intors in mormant.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu