Ce nebunie sa ne consumam pentru toate nimicurile cand nu avem timp nici sa respiram uneori. Cu totii gresim,cei mai multi renuntam,altii se ridica si incearca din nou,si cad din nou....dar asta nu-i opreste sa-ncerce...Poate ca unii isi consuma viata incercand...cel putin sunt constanti...altora pur si simplu le e frica sa se apuce de altceva de frica unui alt esec... In timp invatam adevarul...si ne invatam scopul final...poate ca il aflam mult prea tarziu pentru a si face ceva..dar decat sa umblam in cerc ca niste lilieci dezorientati...cel putin ne bucuram ca si cercul in care am zburat avea un scop..."The greatest loss of time is delay and expectation, which depend upon the future. We let go the present, which we have in our power, and look forward to that which depends upon chance, and so relinquish a certainty for an uncertainty."
Senaca
