Let it go

Piedici

Voi face un concurs national de prostie! Inscrierile se fac pe mail!

What are friends for?

May your roof never fall in and your friends never fall out

Reuniune - multumesc

Say

Moan

Pe aripi de vultur vreau sa zbor, vreau sa fug de plansete seci si gemete surde, plec departe purtata de vanturile aspre ce altadata ma chinuiau. Visele se sparg, se transforma in mii de cristale si fug in lume, pana si ele fug de mine. M-as duce dupa ele dar ce rost, chiar de le-as gasi si as incerca sa repar ceva mereu as vedea crapaturile. Zbor cu aripi nevazute. Sunt aici dar de fapt am plecat de mult. M-am pierdut pe drumuri intortocheate si nici nu vreau sa ma mai intorc vreodata. Fug prin spatii goale si in sfarsit ma simt acasa. Sangele-mi clocoteste dar frica ma opreste. Zbor printre fulgere, intind mana sa prind unul dar nu-s destul de puternica sa-l tin. Zbor spre asfintit si sper sa se termine totul odata cu pierderea luminii. De ce trebuie a doua zi sa reapara soarele, sa o iau de la capat? Vreau sa ma pierd in infinit. Ma uit la noapte si ma intreb de ce mi se pare totul atat de strain?

Tac...sunt prea multe voci in mine care incearca sa-si spuna oful. Nu vreau sa le ascult. Nu vreau sa mai ascult nimic. Sunt naiva, stiu, dar sunt atat de obosita.

Incerc sa pasesc si mi-e teama sa nu ma transform in ceata iar soarele sa ma goneasca. Vorbele ma dor, minciunile imbracate in soapte triste ma macina. Zadarnic sunt strigata, totu-i sfarsit. Prea multe reprosuri, prea multe cuvinte, dar poate nimic nu s-a intamplat vreodata si totul e doar un cosmar. Aud in departare soptite alinturi, dar in mine nu am decat blesteme. Fug in brate straine. Cand ma voi opri din fuga? Totu-i pe dos, privirea mi-e goala. Poate voi mai plange o vreme,se pare ca inca nu mi-au secat lacrimile. Voi ramane o amintire, voi fi doar o parte din trecut.

"Nu pot să mă chinui lângă vatră-

Plec de-aici în lupta fără veşti.

Poate-acolo va-nceta să bată

Inima în care tu trăieşti.

De cerşit eu nu-ţi cerşesc iubirea,

Patima-mi la ce s-o mai cunoşti!

Focul-nalt ce-mi răscoleşte firea

Stinge-l-voi în sânge, printre oşti.

De-am să cad în noaptea fără lună

Lumea ştiu că nu mă va boci.

A simţirii mele rea furtună

Nimănui povară n-o mai fi.

Sfintele nădejdi din anii-n freamăt

Vor sfârşi pe locul fericit

Unde fără gânduri, fără geamăt,

Va începe somnul mult dorit.

Dar, de nici în somnul ce-o să vină

Al iubirii trudnic vis amar

N-am să-l pot uita- şi-n grea lumină

Chipul tău o să-mi apară iar,

Dacă-n depărtatele hotare

Unde fericirea-şi face veac

Sufletu-mi de răni usturătoare

Nu va mai scăpa cu nici un leac,

Uită-te cu drag la cel ce pleacă,

Ce cu mândră inimă, de-aci,

Prin duşmani şi chinuri o să treacă,

Pentru slava ţării va muri,

Cel care în tainică-mbătare

Cu privirea-n lacrimi te-aţintea,

Mila o stârnea- şi-atât de tare

La surâsul tău se bucura."

Mihail Lermontov

Moderat

De ce?

Frica ma face sa ma multumesc cu o mediocritate rusinoasa. E un semn rau...pana si eu am inceput sa ma fur singura... Imi fur visele. Ce usor e sa invinovatesc pe altii... Vreau sa tip dar urletul mi se opreste undeva in gat...mi-e frica sa recunosc fata de mine ca am ajuns la vechea limita. Ma tot mint singura dar cat sa mai tina? Odata si-odata o sa apara un zid prea inalt sa-l sar si prea lat sa-l ocoloesc....si-atunci, atunci ce fac?
Noapte de noapte ma pierd printre stele, uit de mine uit de tot.... Plang cand vad stele cazatoare...le invidiez ca si-au terminat treaba si au putut trece linistite mai departe... Luna ma pazeste, m-ar consola daca ar putea vorbi...dar asa raman doar eu cu mine... Si in fiecare dimineata aceeasi poveste, soarele rasare si-mi aminteste ca am mai risipit o zi...si probabil nici urmatoarea nu va fi altfel...
Vreau sa nu stiu cum este sa-mi fie teama, vreau sa uit ce-i durerea...tot ce vreau e ca rasaritul sa ma faca fericita....sa-i pot auzi muzica...
Nu inteleg nimic.
Cad...sunt respinsa...renunt...pierd...uit...ma topesc...imi pierd sclipirea...nu sunt facuta sa rezist...inchei tot ce-a fost...fug spre eternitate...si poate gasesc linistea mult dorita.

"Ploaia moare de-ntristare

A ei haină n-o-mbracă;

Vara cu a ei căldură

Cade-n fund, pe promoroacă.

Am găsit un bob de rouă

Colo-n suflet, se mai zbate,

Şi-are forma, bună, nouă,

De tristeţe. Mă abate

De la frumuseţea dusă

În pustiul vieţii dure

Acum văd şi cum e pusă.

Stau să cadă... glasuri sure."

Constantina Rosca

Bad plan

La o cana cu vin

"Fiindcă nu ştii ce te-aşteaptă mâine, luptă să fii fericit astăzi. Ia o cană cu vin şi, sub lumina lunii, bea, zicându-ţi că luna te va căuta poate zadarnic, mâine."

Omar Khayyam

Sunt tanar, Doamna!

Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă ştie pe de rost
şi ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge,
cum aş putea întoarce copilul care-am fost
când carne-mi înfloreşte şi doar uitarea plânge.

Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am aşezat destul
ca să pricep căderea din somn spre echilibru,
dar bulgări de lumină dac-aş mânca, sătul
nu m-aş încape în pielea mea de tigru.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr cu spatele frumos
şi vreau drept hrană lapte din sfârcuri de cometă,
să-mi crească ceru-n suflet şi stelele în os
şi să dezmint zăpada pierdut în piruetă.

Sunt tânăr, Doamnă, încă aripile mă ţin
chiar de ating pământul pe-aproape cu genunchii,
această putrezire mă-mbată ca un vin
căci simt curgând prin dânsa bunicile şi unchii.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred,
oricât mi-ai spune, timpul nu-şi ascute gheara
deşi arcaşii ceţii spre mine îşi reped
săgeţile vestirii, sunt tânăr. Bună seara!