joi, 10 noiembrie 2011

But then if you're so smart, tell me why are you still so afraid?


Suntem praful de stele ars de dorinte tacute.

"Suntem ceea ce pretindem că suntem, aşa că trebuie să fim atenţi ce pretindem că suntem."
Lily Tomlin

Suntem slabi, suntem rai, suntem prosti, cadem si nu mai vrem sa ne ridicam. Suntem desculti si nu ne pasa. Am ramas ai nimanui. Chipul ne e desfigurat de masti uitate. Suntem plictisitori si banali, incapabili sa fim spontani.

Ne-apasa praful zilelelor trecute aripile si asa obosite. Fiecare bataie a lor ne intuneca privirea si ne ajuta sa ne pierdem mai bine. Un suflet fericit poate indura orice pentru o cauza adevarata. Un suflet chinuit renunta mult prea repede. Soarele lumineaza dar eu nu-l vad. Ceata se asterne in fiecare dimineata si ma ascunde de orice raza, fie ea de lumina sau de speranta. Totul s-a uscat, stelele refuza sa iasa, nu vad decat nori si pentru mine e noapte tot timpul. Sunete mute si clipe de neoprit ma urmaresc. E tarziu...atat de tarziu incat am obosit sa mai astept vreun rasarit. O noua zi? Nu va exista. Lumina nu se mai naste, durerea insista, oamenii mint, intunericul zboara in fericirea lui ciudata, inocenta moare, ura ma invinge. Nu acesta este visul meu. Vad doar umbre si praf! Si pe suflet mi s-a depus mult prea mult praf.


Niciun comentariu: