Factory girl

Sunt nimic. Asta am fost mereu, asta raman. Nu as vrea sa fie asa dar

s-a prestabilit. Car cu mine toate visele pierdute, ale mele si nu numai. Nu trezesc curiozitatea nimanui si la urma urmei de ce ar face-o? Sunt una intre atatea milionane. Totul e intr-un continuu du-te - vino pe un drum inacesibil. Totul devine real, mult prea real, evident. S-a pierdut orice farama de mister, mi-ati omorat povestea. Ma ascund sub pietre si printre oameni, mi-e mai usor sa ma fac nevazuta decat as fi crezut. M-a albit destinul pe drumul nimicului. Sunt invinsa in lupta mea cu adevarul. Am senzatia ca totul e doar un vis. Sper ca e! Am ratat totul. Numai am nici un fel de scop. Chiar daca totul nu era nimic, nu era pentru mine. Vreau sa fug de tot. Nu vreau sa mai gandesc. Numai am la ce. Cum sa ma gandesc la ce o sa fiu cand nu imi dau seama cine sunt acum? De unde stiu ca sunt ceea ce vad? Nu las nimic in urma asa ca nimeni nu va sti ca am fost vreodata.Nu cred in mine! Ar fi cel mai prost pariu facut vreodata. Prea mult aspiratii inalte le tin ascunse de lume. Mie imi par realizabile dar cine stie. E mult mai usor sa nu risc. Nimeni nu vrea un visator in jur. Am visat poate mai mult decat trebuia dar voi ramane doar cea care nu s-a nascut pentru asta, cea care asteapta sa se deschida usa ce mi-a fost trantita in nas, cea care spera la nemurire. Sa cred in mine? Prefer sa cred in nimic. Ce-o fi o fi, dar probabil va fi nimic. Stelele ma mint ca pot cuceri lumea in fiecare noapte dar ma pune pe fuga lumina

soarelui. Totul parca trebuie sa fie in jurul meu intunecat, strain. Mi-am aruncat viata la gunoi ca pe-un ambalaj de bomboana inghitita de-odata. Sunt amarata, sunt neimplinita, totul imi pare imposibil. Ma dispretuiesc.

Plang si nu se mai termina lacrimile.

Nu ma poate consola nimeni. Nu exista persoana respectiva. Pentru mine nu s-a inventat un suflet nobil, amabil. Am parte doar de suflete prefacute, nefaste, indepartate. Vreau sa fiu inspirata! Am inima goala. Imi strig sufletul dar a fugit si el de mine. M-am pierdut! Ma apasa prea tare fericirea celorlalti. Mie mi-e totul prea strain. Am trait, am iubit, iar acum am ajuns sa invidiez pana si un cersetor pentru ignoranta fericirii existentei sale. Trece timpul pe langa mine. Am facut din mine tot ce s-a vrut si s-a cerut, doar dorintele mele le-am lasat deoparte pentru fericirea celorlalti. Am fost considerata ceva ce nu sunt, iar mie mi-a fost greu sa-i conving contrariul si asa am reusit sa ma pierd definitiv. Cand am vrut sa-mi schimb rolul, sa ma descotorosesc de masca prestabilita am descoperit ca se integrase in mine. Cu greu am reusit sa scap dar cand m-am uitat in oglinda m-am regasit imbatranita. Am incercat sa-mi caut un nou scop, un nou rol dar e prea tarziu. Sunt inofensiva si candva nu eram. Am in mine durerea de a ma sti neinteleasa. Totu-mi pare inutil, imposibil. Toata realitatea asta ce mi se baga pe gat imi pare stupida.

'Iată un lucru minunat la care să ne gândim, că fiecare fiinţă umană e construită în aşa fel încât să reprezinte acel secret şi mister profund pentru oricare alta. Iată un gând solemn, când intru noaptea într-un oraş mare, că fiecare din casele strânse laolaltă în întuneric are în ea propriul secret; că fiecare cameră din ele are în ea propriul secret; că fiecare inimă care bate în sutele de miile de piepturi de acolo este, în câteva din închipuirile sale, un secret pentru inima cea mai apropiată de ea!'

Charles Dickens

Unde m-am dus? Nu stiu! Ce-am facut? Nu stiu! Am pierdut? Mi-am pierdut doar capul dar tind sa cred ca s-a terminat.

I'm so sick

"Noi, existam, nu vietuim. Dar oare

Nu este cel mai preţios secret,

În omeneasca lume-ntâmplătoare,

Să ne-nvăţăm să vieţuim încet?

Secretul totuşi îl tăgăduim,

Febrili din leagăn pân'la ţintirim.

Maşina s-o lăsăm să se grăbească,

Aceasta-i doar menirea ei firească.

Dar omul? Cu cât graba e mai mare

Cu-atâta viaţă s-a scurtat mai tare.

Păcat că toate-acestea îşi află un răspuns,

Dacă cumva îşi află, abia când am ajuns

La poarta de la care privim în urmă cum

Trecutul ca un peisaj de scrum

Se-mprăştie cu ultima suflare,

Când piere totul, ritm, contur, culoare,

Când omul, fără ţel şi fără drum,

Tot singur moare.

Să-l mai împungă oare şi-un ultim, crud regret

Că n-a ştiut să vieţuiască-ncet?"

Alexandru Philippide

Scoate intunericul din mine daca te sperie. Impinge noaptea departe de noi. Pierde-ma in nori de cuvinte.

Refuz sa ma bazez pe o speranta desarta. Refuz sa mai caut fericirea, doar si ea se incapataneaza sa se ascunda de mine.

For a pessimist, i'm pretty optimistic

Pasul ramane doar o amintire, un dor pierdut in trecut.
Aduna-ma din cele patru zari in care m-am pierdut.
Gandesc, respir, inima o simt ca inca imi bate, plang, rad, dar tot nu reusesc sa traiesc. Mi-am colorat viata in minunate tonuri de gri.

"Doar un pas ne desparte.
Nu ştiu dacă pasul absent
e al meu
sau al tău.
Tu stai pe un mal al lui
eu pe altul
şi între noi curge noaptea.
Ca să ajungem atât de aproape
ca să rămânem atât de departe
doar un pas ne desparte
şi între noi curge noaptea continuu
prin pasul absent."

Octavian Paler

Trece timpul pe langa mine in sens invers. Sau poate ca eu nu ma pot misca. Astept...

"Femeile tratează în special rănile provocate de ele.'

Jacques Marchand

Ma uit pe geam sa mai treaca timpul, dar cerul e prea zdrentuit iar secundele trec prea incet si totusi m-am saturat numarandu-le sa astept. Vantul parca scrie o melodie prinre pietrele inghetate. Ma chinui sa-l dirijez in alt ton dar degeaba. Trec anotimprile unul dupa altul si nu ma asteapta si pe mine. Ma uita undeva la o fereastra inchisa. Vreau sa merg mai departe dar la fiecare pas pe care-l aud fosnind am un zambet tamp pe fata sperand...dar pasii mereu se indeparteaza, nici nu stiu ca sunt acolo asteptand. Privesc prin ochi gri in suflete intunecate si ma simt goala. Mi-e frig si mi-e frica. Am nevoie de liniste sau cel putin asa cred eu. Am nevoie de valuri sa sparga tacerea, de frunze sa fosnesca in vant, sa ma trezeasca. M-apasa timpul din ce in ce mai hotarat. Raman in departare doar pasi fara urme. Ascult...astept...pierd...