Pasul ramane doar o amintire, un dor pierdut in trecut.Aduna-ma din cele patru zari in care m-am pierdut.
Gandesc, respir, inima o simt ca inca imi bate, plang, rad, dar tot nu reusesc sa traiesc. Mi-am colorat viata in minunate tonuri de gri.
"Doar un pas ne desparte.
Nu ştiu dacă pasul absent
e al meu
sau al tău.
Tu stai pe un mal al lui
eu pe altul
şi între noi curge noaptea.
Ca să ajungem atât de aproape
ca să rămânem atât de departe
doar un pas ne desparte
şi între noi curge noaptea continuu
prin pasul absent."
Nu ştiu dacă pasul absent
e al meu
sau al tău.
Tu stai pe un mal al lui
eu pe altul
şi între noi curge noaptea.
Ca să ajungem atât de aproape
ca să rămânem atât de departe
doar un pas ne desparte
şi între noi curge noaptea continuu
prin pasul absent."
Octavian Paler
Trece timpul pe langa mine in sens invers. Sau poate ca eu nu ma pot misca. Astept...
"Femeile tratează în special rănile provocate de ele.'
Jacques Marchand
Ma uit pe geam sa mai treaca timpul, dar cerul e prea zdrentuit iar secundele trec prea incet si totusi m-am saturat numarandu-le sa astept. Vantul parca scrie o melodie prinre pietrele inghetate. Ma chinui sa-l dirijez in alt ton dar degeaba. Trec anotimprile unul dupa altul si nu ma asteapta si pe mine. Ma uita undeva la o fereastra inchisa. Vreau sa merg mai departe dar la fiecare pas pe care-l aud fosnind am un zambet tamp pe fata sperand...dar pasii mereu se indeparteaza, nici nu stiu ca sunt acolo asteptand. Privesc prin ochi gri in suflete intunecate si ma simt goala. Mi-e frig si mi-e frica. Am nevoie de liniste sau cel putin asa cred eu. Am nevoie de valuri sa sparga tacerea, de frunze sa fosnesca in vant, sa ma trezeasca. M-apasa timpul din ce in ce mai hotarat. Raman in departare doar pasi fara urme. Ascult...astept...pierd...
Ma uit pe geam sa mai treaca timpul, dar cerul e prea zdrentuit iar secundele trec prea incet si totusi m-am saturat numarandu-le sa astept. Vantul parca scrie o melodie prinre pietrele inghetate. Ma chinui sa-l dirijez in alt ton dar degeaba. Trec anotimprile unul dupa altul si nu ma asteapta si pe mine. Ma uita undeva la o fereastra inchisa. Vreau sa merg mai departe dar la fiecare pas pe care-l aud fosnind am un zambet tamp pe fata sperand...dar pasii mereu se indeparteaza, nici nu stiu ca sunt acolo asteptand. Privesc prin ochi gri in suflete intunecate si ma simt goala. Mi-e frig si mi-e frica. Am nevoie de liniste sau cel putin asa cred eu. Am nevoie de valuri sa sparga tacerea, de frunze sa fosnesca in vant, sa ma trezeasca. M-apasa timpul din ce in ce mai hotarat. Raman in departare doar pasi fara urme. Ascult...astept...pierd...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu