"Omul care ştie să fie singur, acela te înţelege cu adevărat, acela care te iubeşte cu adevărat.
Celălalt, prea aproape, îţi ţine doar umbră." Constantin Noica
"The most incomprehensible thing about the world is that it is comprehensible...We cannot solve our problems with the same thinking we used when we created them..."
Exista lucruri pe care am reusit sa le inteleg si care au sens....dar mai rau e ca exista lucruri care au cel putin o necunoscuta pentru mine si ce e si mai ciudat au mai mult sens decat ce am inteles deja. Am nevoie de un oracol sa-mi descurce nodurile dar nu am de gand sa aduc jertfe....am jertfit deja prea multe.... De ce nu pot sta decat privind spre un apus si odata cu el sa-mi dispara si toate problemele hand made by me?
In vis ne putem constui povesti nemuritoare cu castele si printi si zmei...putem trage de vis cu dintii,il putem lungi,dar nu prea mult...si trezirea e brusca si dureroasa....Asa ca nu ar fi mai bine sa nu visam de la bun inceput? Am fi in siguranta. In ritmul asta cu fiecare trezire lasam o bucatica din noi acolo....pana ce nu va mai ramane nimic....si atunci?
Prefer sa fug de adevar...prefer sa nu ma complic prea mult...Ma feresc de rau chiar daca in acelasi timp pierd si binele...Incerc sa-mi suprim visele....dar nu se lasa inchise in nici un fel de cufar....se intampla sa iasa cate putin prin gaura cheii...se strecoara....sunt ale mele e normal sa fie incapatanate...
Sunt nesigura pe mine... Odata,de mult, aveam impresia ca nimic nu-mi poate sta in cale...acum...mi-e teama sa nu gresesc chiar si in fata lucrurilor banale...
O pauza de ceai....o discutie cu mine....Nu cred ca va avea un rezultat....dar merita incercat...Si pana la rezultatul mult asteptat ma acopar cu valul meu de indiferenta si de ignoranta....e subtire dar reuseste sa ma protejeze mai bine decat as putea sa o fac singura...
De ce oare crezi ca se numesc idei fixe? Petru ca sunt batute in cuie...pentru ca sunt foarte grele si foarte imobile...poate uneori si inutile...Si daca recunosti ca nu poti intelege si apartii altei lumi nici o problema...cu atat mai bine...nu faci altceva decat sa mai adaugi o idee fixa.
Ce nebunie sa ne consumam pentru toate nimicurile cand nu avem timp nici sa respiram uneori. Cu totii gresim,cei mai multi renuntam,altii se ridica si incearca din nou,si cad din nou....dar asta nu-i opreste sa-ncerce...Poate ca unii isi consuma viata incercand...cel putin sunt constanti...altora pur si simplu le e frica sa se apuce de altceva de frica unui alt esec... In timp invatam adevarul...si ne invatam scopul final...poate ca il aflam mult prea tarziu pentru a si face ceva..dar decat sa umblam in cerc ca niste lilieci dezorientati...cel putin ne bucuram ca si cercul in care am zburat avea un scop...
"The greatest loss of time is delay and expectation, which depend upon the future. We let go the present, which we have in our power, and look forward to that which depends upon chance, and so relinquish a certainty for an uncertainty."
Toti meritam o vacanta...O vacanta departe de probleme....de griji...de oameni....si fiecare ne alegem metoda vacantei....Eu una sunt in vacanta de vreo doi ani....Am plecat intr-o calatorie in mine....mai mult intr-o calatorie de cautare a mea...Ce-i drept nu prea am avut noroc sa ma si gasesc...dar probabil am destul timp...Singurul neajuns ar fi ca trebuie sa o fac singura...sa ma sprijin de mine...sa ma sfatuiesc singura...sa ma imping mai departe singura... E al dracului de greu sa-ti dai seama prin ce trece un om intr-o astfel de alatorie daca nici nu ai avut tentativa de a pleca...Cu totii ne dorim multe lucruri...unii le lasam in stadiul de dorinta de frica esecului...sau doar pentru a avea un scop care sa ne tina pe linia de plutire...Altii gresim iar si iar....cadem si ne ridicam...reusim si mergem mai departe... Lucrurile bune pe care le facem le uitam cu usurinta...ne agatam de ce e rau...de greseli si esecuri...ne place sane chinuim singuri... Intr-o lupta cu sine nu ai cum sa iesi vreodata invins....e vorba de tine...te poti controla...te poti manipula....doar te cunosti prea bine....doar nu refuza provocarea... Nu-ti fie frica de lumina...eu am ales intunericul...poate la tine nu e prea tarziu...Nu te lasa pacalit de Timp...nu face altceva decat sa te amageasca...a obosit si el cu atatia pe cap....incearca sa scape de noi...ne convinge ca ne ingaduie libertatea mult dorita dar ne fura la secunde...La urma urmei chiar iti permiti sa pierzi atat de mult timp cat ai facut deja?
"Nimic nu durează în suflet. Până şi cea mai verificată încredere poate fi anulată de un sigur gest."
Sunt convinsa ca nimic nu e asa cum ar trebui sa fie....sunt sigura de nimic...cred in tot ceea ce nu merge bine...
"Arta de a iubi? Să ştii să îmbini un temperament de vampir cu discreţia unei anemone...Cine nu sfârşeşte în tăcere, înseamnă că n-a văzut totul...Prin orice pot cadea in lumea asta, numai printr-o mare iubire nu. Iar atunci cand iubirii tale i s-ar raspunde cu dispret sau cu indiferenta, cand toti oamenii te-ar abandona si cand singuratatea ta ar fi suprema parasire, toate razele iubirii tale ce n-au putut patrunde in altii ca sa-i lumineze sau sa le faca intunericul mai misterios se vor rasfrange si se vor reintoarce in tine, pentru ca in clipa ultimei parasiri stralucirile lor sa te faca numai lumina si vapaile lor numai caldura. Si atunci intunericul nu va mai fi o atractie irezistibila si nu te vei mai ameti la viziunea prapastiilor si adancimilor. Dar ca sa ajungi la accesul luminii totale, la extazul absolutei splendori, pe culmile si limitele beatitudinii, dematerializat de raze si purificat de seninatati, trebuie sa fi scapat definitiv de dialectica luminii si a intunericului, sa fi ajuns la autonomia absoluta a intaiului termen. Dar cine poate avea o iubire atat de mare?"
1.Oameni batuti in cap...care refuza sa gandeasca singuri... 2.Femeile neingrijite pe strada...chiar nu conteaza ca esti maritata tot trebuie sa fii femeie la urma urmei... 3.Oamenii care nu poseda o oglinda acasa si cred tot ce le-a spus mami despre ei in copilarie... 4.Promisiunile nerespectate... 5.Minciunile spuse de placere... 6.Linguseala... 7.Oamenii ce te lasa balta pentru vreun nimic si p-orma nu-s capabili sa inteleaga ce ai de esti suparat... 8.Prietenii care te lasa balta pentru vreo femeie/barbat si cand le e e inima franta vin cu coada intre picioare tot la tine... 9.Oamenii care nu inteleg ca banii nu sunt totul... 10.Cunoscutii care te saluta doar cand au nevoie de ceva... 11.Gutza/Salam style people... 12.Femeile care exagereaza cu machiajul 13.Sa cer ajutorul si sa fiu refuzata chiar daca e vorba si doar de o cana cu apa... 14.Oamnii care se cred ataotstiutori doar pentru ca au citit cateva carti in plus fata de tine... 15.Oamenii care te considera proprietatea lor...dar ei sunt ai tuturor 16.Rautatile fara motiv 17.Razbunarea din nebunie 18.Oamenii care nu stiu sa ierte... 19.Oamenii care incep concursuri idioate sa vada care atrage mai multa atentie si se supara cand pierd 20.Anumiti betivi de la TSC 21.Ideea de Calabria si locurile de genul... 22.Batraneii libidonosi 23.Misoginii....chiar daca o femeie poate fi de o mie de ori mai inteligenta ca ei...sa treaca ei la cratita... 24.Tipii cu prea multa incredere in ei... 25.Barbatii care sunt siguri ca iti pot obtine numarul doar daca iti spun ce masina conduc... 26.Soferiii de taxi 27.Copiii emo de azi de care numai am loc prin Fire....si la Motoare vara 28.Vedetele de carton 29.Victimele fara vina cu pumnalu la spate... 30.Oamenii care au o problema cu hainele mele doar pentru ca nu sunt in trend... 31.Cersetorii care nu vror o paine/covrig/cafea...si te mai si injura ca le dai asa ceva... 32.Revistele glossy de azi... 33.Femeile care nu inteleg cand e vorba doar de-o noapte si streseaza prietenele tipului... 34.Barbatii care nu stiu sa-si tina gura.. 35.Oamenii care se considera prea buni si iti explica ce nu faci bine....dar nu-si dau seama ca exact acelasi lucru il fac si ei... 36.Oamenii care nu danseaza in club/la un party 37.Oamenii care nu se pot adapta.. 38.Gagicile pe care le vad azi prin cluburi...extra machiate...extra aranjate...si toate seamana intre ele... 39.Oamenii care "se indragostesc" dar isi inseala iubitul/iubita cu prima ocazie 40.Oamenii carora nu le pasa....dar de fapt mor de curiozitate sa afle... 41.Dependenta de o relatie 42.Oamenii care gresesc iar si iar.....cu acelasi lucru....si vin iar si iar sa fie iertati... 43.Feministele inraite doar oentru ca nu le baga tipul respectiv in seama...ai dracu strguri oricum sunt acri... 44.Glumele tampite 45.Politica de azi....m-a pierdut pe drum... 46.Toata lumea e artista...dar cand sunt intrebati nimeni nu stie ce inseamna de fapt... 47.Actorii de azi...daca ii pot numi asa...cu mici exceptii... 48.Orgoliile masculine...
Mai adaug...dar probabil pentru moment este mai mult decat suficient:) Gusturile niciodata nu se discuta...asa ca cel putin poti incerca sa ma intelegi...
E mult de explicat si deloc usor de inteles si ma incapatanez in continuare sa zic ca de fapt nu e nimic....Dar nimicul ala nu-mi lasa somnul linistit...si nimicul ala ma face sa nu vreau decat sa stau intr-un loc sa visez....si nimicul ala ma pierde...iar si iar....dintr-un nimic...avand ca rezultat final tot nimic....
-Timpul trece,visele pleaca cu el,si eu raman cu franturi si din cand in cand mi se arunca cate un os sa ma simt bagata in seama...
-Nu fi proasta,cum poate arata lumea fara tine?
-Si-ar spori gradul de perfectiune...
-De fiecare data cand iti gasesti un pic de stabilitate,un pic de siguranta,se intampla ceva si dai cu picioru cat colo la tot...si totul de frica...ce e oare in mintea ta? -Tu ar trebui sa sti raspunsul la asta nu...ca doar ii esti vecina...Ce mai am de pierdut?Doar nu sunt de neinlocuit....atatia oameni mi-au dovedit-o de atatea ori...cantitate nesemnificativa...acceptata doar..
-Esti tu incapatanata,sunt multi care te-ar urca pe un piedestal si tu ce faci?
-Eu ii aleg pe cei care sunt deja acolo sus....si le multumesc ca-mi permit sa-i sterg de praf.
-De ce nu vrei sa mai incerci?
-Mi-e frica de nou...am incercat...am esuat...misterul care vine odata cu ceva nou,mi-e frica sa nu se ransforme in ceva banal si sa fie nevoie sa o iau de la capat...nu iar...
-Cand nu mai merge tu renunti. Traiasca carapacea ta de testoasa ca te ascunde destul de bine...Eu sunt inutila aici...ar trebui sa ma asculti...poate am gresit si eu,dar ai gresit si tu.
-Stii foarte bine ca te-am renegat de mult. Nu e nimic mai dureros decat o constiinta moralista. Nimic nu merge in jurul meu,oricat m-as tradui sa fie bine.Nu stiu ce as putea face mai mult...
-Ai renuntat la tine...
-Am renuntat la tot....pentru a mia oara....am renuntat la tot...Vreau doar un somn lung fara vise...un somn din care sa nu trebuiacsa sa ma trezesc...un somn protector.
-Dar poti mai mult...poti lupta...
-Pot...dar nu e nevoie de adevar sa fiu fericita...o minciuna buna se poate transforma intr-un dom protector....
-Inlocuiesti viata pe care o meriti cu....nimic.
-Inlocuiesc ce pot astfel incat sa nu mai ajung sa refuz sa plang.
-Nu te opreste nimeni sa plangi.
-Refuz eu...Au si lacrimile mele un pret....Durerea mea a ajuns la capat...Visul a murit....Nebunia de moment isi mai face aparitia...Nebunia ce te face sa regreti dimineata...
-Si mie-mi dai volumul incet atunci cand iti spun ca nu e bine.
-Adevarul e ca probabil voi continua asa mult si bine.
-Te autodistrugi.
-Si ideea ta este? Drept constiinta a mea ar trebui sa-mi fi alaturi...sa ma sprijini...sa ma consolezi cand gresesc...si sa ma opresti dracului din plans...
-Profiti de faptul ca stii ca ma poti manipula cum vrei tu.
-Macar pe tine stiu ca te am si ca nu o sa pleci dupa vreun porumbel ganguritor.Esti a mea fie ca-ti place sau nu...
-Nebunie de moment...
-Stii la fel de bine ca si mine ca nu mai este vorba de atat de mult...Ma ascund in spatele ideii ca nu sunt constienta de ce fac de frica acuzelor.
-Renunta la masca.
-In fata cui...? -Ai oameni care vor fi acolo daca ceri ajutoru.
-Nu vreau sa deranjez...nu vreau sa incurc....sunt o povara....si cam atat...Nu vreau sa mai distrag atentia oamenilor de la cursul vietii lor...Ma am pe mine....te am pe tine...si vom sta si vom astepta pana ce va veni somnul protector mult dorit.
-Somnul ala te va pierde...
-Si eu ce crezi ca vreau?
-Ti-ai pierdut capul...
-Inca te aud deci nu l-am pierdut...mi-am pierdut doar inima si dorinta de a continua spre nicaieri.
"It is not in the world of ideas that life is lived. Life is lived for better or worse in life, and to a man in life, his life can be no more absurd than it can be the opposite of absurd, whatever that opposite may be."
Facem zi de zi experimente pe noi...indiferent de consecinte....preafericita ignoranta.Am fost candva asa cum trebuie sa fie un copil bun...am ascultat orbeste...am invatat chiar daca nu intelegeam de ce trebuie...evitam ceea ce mi se spusese ca e rau...si n-a mers....cel putin pentru mine...Nu te poti feri de inevitabil....usor usor m-am pierdut in amalgamul lumii...m-am dus pe niste cai pierdute de mult astazi...m-am dus si o parte din mine a ramas acolo...tanjind la ce-a fost....Si ce daca lumea zice ca nu era bine?...mie imi era....Si ce daca constientizam la un moment dat totul?...nu dura foarte mult...aveam vesnic ajutorul la indemana...
M-a furat vantul...m-a dus departe de copacul in care am crescut....am incercat sa ma intorc....am incercat sa imi fac radacini langa el macar...dar nu e acelasi lucru...poate avea si vantul dreptate...poate vroia doar sa ma protejeze...poate...Dar n-a reusit...Am gresit...am refuzat....m-am intors...iar acum strig dupa vant sa vina din nou sa ma ia...sa-mi smulga radacinile crescute stramb la suprafata...Vantule...scapa-ma rogu-te...
Mai departe? Nu stiu...chiar nu stiu...Mai departe....cat mai departe....si deja nu este fuga....este pura libertate...este alegere....este bine si atat...
Ma privesc in oglinda si constat ca am un suras incremenit pe fata...nu este genul de zambet tamp pe care-l arborez pentru restu....e un zambet trist...un zambet care a cedat nervos...un zambet plin de mila pentru persoana ce o vad in oglinda....Parca ma dojeneste si ma intreaba "Pentru ce toate avand ca rezultat nimic?"...Imi lipseste perioada cand scriam poezii de dragoste...si lucruri pline de veselie....chiar si de odele din liceu imi e dor...acum indiferent ce ma apuc sa scriu tonul e acelasi...Cu ochii inchisi pasesc inainte...cu ochii inchisi astept sa se schimbe ceva....ca sa nu fie nevoie sa schimb eu...nu iar....Dar iarba creste in continuare...norii joaca leapsa pe cer...frunzele isi parasesc copacii...iar eu ma agat cu o incapatanare prosteasca in ceva ce-a fost si nu va mai fi nicicand...
Totul imi lasa un gust amar in urma...si totul parca se repeta...nimic nu e la fel...si totul e identic...schimba forma dar fapta e la fel...schimba timpul dar rana e imensa...schimba felul dar urma va ramane...
A vazut cineva o speranta pierduta....o speranta in fuga?Fuge de ea....fuge de mine...de tine...de noi...Fuge si simte frica ce se apropie sa o opreasca...Ai cunoscut vreodata adevarul?Cum il poti ignora cand e mai luminat decat casionourile din Vegas? Cine stie ce e in mintea unui om la urma urmei...poti doar ghici...poti incerca...dar facand asta tot pe tine dai vina cand esuezi lamentabil...Imi poti spune la ce sa ma astept? Imi poti spune pleaca sau stai...? Nu ma lasa pe mine sa aleg...mereu aleg gresit...vreau macar o data sa am un alt vinovat...Ce este deriva asta in care mergem...ne fura curentii...ne distanteaza....si ne aduc inapoi impreuna....doar pentru amuzamentul lor..mi te fura...mi te aduc...mi te pierd...si te uita departe...Nu e pacat sa ne irosim timpul pe nimicuri? Al tau e cuvantul....tribuna-ti apartine....cuvintele le stii...cauta-ti doar curajul...alunga-ti teama...nu toata lumea e la fel...si chiar si-asa oamenii se pot schimba...Mai sper...la nimic...dar e nimicul meu...care candva trebuie sa se schimbe...Inca te astept...Dar nu pot spune exact cat timp...
Inconjurata de oameni si ma acapareaza singuratatea..
Un drum intunecat...urmeaza o rascruce...urmeaza alegerea...imi fac tabara in bezna...ma asez intre drumuri...astept...astept sa alega altcineva pentru mine...Ma oboseste gandul de a ma ridica si a porni catre nicaieri...Tovaras de drum mi-e vantul...imi tine de urat...se simte si el singur ca si mine...in noptile tarzii avem discutii filozofice...pana spre rasarit ne certam...ne contrazicem....si ne impacam...Linistea imi starneste amintiri...si incerc sa strig....ma chem singura...ma chem si ciudat este ca nu-mi raspund...Maracinii regretelor se agata de mine...la inceput cate unul...apoi din ce in ce mai multi...ma ingreuneaza...ma ranesc...Vantul imi face o gluma si-mi stinge focul...se face frig...intunericul se inteteste...privesc spre cer...dar pana si el fuge...Amagirile danseaza in jurul meu...si ma sperie numarul lor...greselile susotesc...le disting doar umbrele...este noaptea chinului...Imi recunosc frica...Imi recunosc slabiciunile...Si nu ma ajuta la nimic...
Am incercat sa-mi creez propria-mi lume...Mi-ati distrus-o...Timpul a trecut de la visele alea...S-au pierdut...s-au inecat...au fugit si ele...au fugit de adevar si de mine...Imi lipseste perioada cand imi zambeau florile...cand soarele-si ridica palaria in fata mea...acum am ramas doar eu si luna...mi-e rusine sa dau ochii cu restu...
Fiecare din noi are morile sale de vant de infruntat...in loc de Dulcineea...un Fat-Frumos calcat de tren...Toti asteptam ceva...toti ne speriem de bine...toti fugim catre ce nu trebuie...dar putini o recunoastem...si putini ne recunoastem greselile fata de noi...Ne descotorosim de surplus...de sentimente...de emotii....si continuam crezandu-ne mai usori...cand de fapt...gaura neagra din noi ne apasa...
"Spiritele mediocre osândesc tot ceea ce le depăşeşte înţelegerea."
-Te-ai vandut...Ai vrut sa dovedesti ceva...Ai vrut sa te razbuni...
-Da! Am facut-o! Si ce-i pasa unui ticalos...unui mojic...unui mincionos? Fustangiule de cand iti pasa de orice altceva in afara de tine? M-am razbunat...m-am razbunat pe mine si pe toate gasculitele de dinaintea mea...si am razbunat toate gasculitele ce imi vor urma...dar nu vei fi vreodata capabil sa intelegi asta...Acum esti liber sa faci ce vrei...uita ca am existat...uita ca am fost vreodata...uita tot...
-Ti-ai semnat singura trasferul in Iad prin asta!
-Cat mai departe de tine si va fi totul extraordinar! Ceea ce nu stii tu despre mine este ca din Iad vin...nu poti spune ca e un chin ca ma intorc acasa nu?
-Cine esti de fapt?
-Daca afli vreodata anunta-ma si pe mine...asta caut si eu...De un lucru cel putin sunt mandra...nu o sa ma uiti asa usor..la urma urmei nu prea conteaza cum raman in amintire...important e ca raman..iar faptul ca-ti las un gust amar ma inalta in zborul meu catre nicaieri...
-Ce te-a transformat in monstrul de azi?
-Eu...monstru...atunci tu cum te numesti? Demon? Tot ceea ce te-a adus pe tine unde esti acum inmulteste cu 10 si vei obtine ce mi-a omorat mie sufletul fara sa-i aprinda o lumanare macar sa-i calauzeasca pasii...Mi-au omorat sufletul...l-au lasat sa se piarda in intuneric...si nimeni nu vrea responsabilitatea...nici macar vinovatii...
-Si cu nevinovatii ce ai?
-Arata-mi un om nevinovat ce nu a omorat un suflet sau nu l-a ciobit cel putin odata...aici deja numai este vorba doar de mine...eu am incetat sa mai contez si automat sa mai exist de mult...Sa-ti fie mereu frica de omul ce nu mai are nimic de pierdut...de omul caruia nu-i pasa nici de el nici de nimeni...Nu are nimic de pierdut...si poate face cel mai mult rau...
-Nu te simti niciodata singura?
-Ba da! O parte din mine e inca umana...si partea aceea infima are momente cand pune stapanire asupra-mi...dar am invatat sa ma iau singura in brate..Eu am nevoie de un om nebun langa mine...de un om asemeni mie...iar un asemenea om nu-si va gasi niciodata locul nicaieri...stiu asta ca doar nici eu nu o fac...
-Esti ca mine...
-Niciodata nu vei gasi doi oameni la fel...in cel mai ingrijorator caz vei gasi doi oameni care se aseamana foarte mult...si atunci sunt doua posibilitati...ori doua tornade se ciocnesc si dispar...ori se intetesc creand un dezastru de neocolit...
-O sa te lasi vreodata ocrotita de altcineva?
-O sa te lasi vreodata tinut in brate cand numai poti?
-Nu! -Atunci de ce pui intrebari al caror raspuns il stii deja? O sa ma dau celui ce-mi va aduce luna de pe cer...si bineinteles celui ce va intelege ce vreau sa spun prin asta..
-Nu ceri cam mult?
-Da de unde chiar ma gandisem sa mai ridic pretul...Am incetat a ma visa stea calauzitoare...zbor mult prea repede pentru a se tine pasu cu mine..
Am primit-o de la Tiberius...o poate lua cine vrea... 1.Ce carte ai recomanda şi de ce unui dezamăgit în dragoste? G. Ibraileanu - Adela pentru ca arata ca fara dragoste nu putem exista dar putem trai foarte bine si intr-o stare de iubire platonica... 2.Ce carte ai recomanda şi de ce iubitului? Emile Zola-O pagina de dragoste...pentru ca arata sacrificiile pe care sunt dispuse femeile sa le faca...dar si limitele... 3.Ce carte ai recomanda şi de ce prietenului cel mai bun? Angelica Mihalcea-Stan-Bumerang...pur si simplu pentru ca e ceva ce am scrie si noi.... 4.Ce carte ai recomanda şi de ce unui copil de 10 ani? Arthur Conan Doyle-Un studiu in rosu pentru ca actiunea ar captiva pe oricine indiferent de varsta... 5.Ce carte ai recomanda şi de ce unui mare aventurier călător? Paulo Coelho-Jurnalul unui mag pentru stilul exceptional in care este scrisa...si felul in care iti deschide apetitul pentru mai mult.. 6.Ce carte ai recomanda şi de ce unui duşman cunoscut? Franz Kafka-Metamorfoza...doar pentru ca tu nu ma intelegi nu inseamna ca ar si trebui sa ai capcitatea sa o faci...ce nu intelegi continua sa dai deoparte si-ti va fi mai bine... 7.Ce carte ai recomanda şi de ce unei persoane care nu iubeşte lectura? Ion Minulescu-Versuri pentru ca si unui om cu sufletul inchis ii va placea... 8.Ce carte ai recomanda şi de ce unuia cu nasul pe sus? Marin Sorescu-Iona pentru ca are mare nevoie de o discutie cu sine... 9.Ce carte ai recomanda şi de ce primului care apare în blogroll?(daca blogroll-ul meu e fictiv...ramane pentru mine) Mihail Sebastian-Jocul de-a vacanta ca am uitat cum e sa fii in vacanta... 10.Ce carte ai recomanda şi de ce unuia care crede că le-a văzut pe toate în viaţă? Camil Petrescu-Suflete tari...pentru ca indiferent cat de bine credem noi ca stim lumea...si credem ca le stim noi pe toate...sfarsitul povestii mereu poate fi schimbat...
Amintiri trecute si pierdute...imaginatie irosita pe lucruri inutile...dorinte ucise din pruncie...o viata.
Cand te uiti la viata altora mereu ti se va parea diferita fata de a ta...rar spui ca tie ti-e bine si altuia rau...si invers...nimeni nu va intelege vreodata de ce te plangi de o viata ideala...Sunt invidiata pentru lucruri de care nu stiu cum sa scap...sunt vruta pentru cele mai gresite motive...sunt din cand in cand si atat...
"Nu poţi comanda inimii ce să dorească. Nu e nicio logică aici. Întâlneşti pe cineva, te îndrăgosteşti şi cu asta, basta!"
Woody Allen
Nu sunt o persoana foarte rabdatoare...nu atunci cand trebuie...si chiar daca lumea zice ca glumesc cand spun ca am imbatranit eu vorbesc serios...Nimic nu mi se mai pare la fel...nicio noapte pierduta fara sens nu pot avea fara sa se resimta...Un om mi-a zis odata ca rabdarea vine cu varsta...la mine totul pleaca odata cu varsta...tot ceea ce consideram bun...tot ceea ce ma ajuta ma paraseste usor...putin cate putin pana cand raman cu realitatea....nervii si frustrarile...si singuratatea...
Am multe nebunii...una din ele este sa pun oamenii undeva pe un piedestal...sa ma conving singura ca strugurii sunt ai dracului de dulci chiar daca nu pot ajunge decat poate la un bob...iar bobul ala nenorocit iti deschide apetitul pentru mai mult...as vrea sa nu fiu eu...uneori ma pierd singura...de cele mai multe ori...
Aceeasi patru pereti...acelasi bloc mohorat de vis-a-vis...aceeasi strada pustie...sunt lucruri constante...ma agat de lucruri care nu au cum sa se schimbe...lucruri ce nu au cum sa ma dezamageasca...
Cum sa-mi caut rostul daca toate drumurile duc spre acelasi lucru....sub alta forma...dar totul e la fel...
Cum pot pretinde promisiuni tinute daca nici eu macar nu-mi pot tine promisiunile fata de mine?Cum pot cere daca nici nu stiu ce vreau de fapt?Si daca stiu si nu e bine cum pot continua?
Uitandu-ma in jur am impresia ca oamenii ma judeca...dar de fapt sigurul judecator...si cel mai aspru la urma urmei sunt eu....eu ma cunosc...eu imi dau sentintele...eu imi urlu pedepsele...
Ceva lipseste...ceva din mine...s-a pierdut...ceva uman....dar nu-mi pot da seama ce...de-as afla poate as reusi sa aflu si unde...poate as reusi ssa ma recuperez...
Liniste si frig...nimic nou...si e mai bine asa...eu...Mishu...Akila...tigarea...mai mult decat suficient...pana cand ma hotarasc sa si incerc sa dorm...urasc primele 10 minute cand ma asez in pat si toate gandurile...ideile...dorintele...dezamagirile zilei ma lovesc...zi de zi aceeasi poveste....si intr-un final adorm....cu gandul ca ma descurc si singura...gand ce mi-l repet in cap pana adorm....in ultima vreme spunand-o cu voce tare ca nu reusesc sa ma mai cred...
Am fost obisnuita sa ma am pe mine...chiar si cand erau oameni in jur tot la mine apelam...nu am nevoie de oameni...nu am nevoie de ajutor...nu am nevoie sa fiu tinuta in brate...nu am nevoie sa aud ca o sa fie bine...nu am nevoie de nimic...ma am pe mine...si atunci de ce dracu vreau tot timpul sa-mi complic singura existenta?
Vant...ploaie...frig....toamna intr-un cuvant....si toate imbie la un singur lucru...Dar satula de asteptare plec...ma plimb....descopar lucruri noi in jurul meu..descopar locuri noi...constienta fiind ca la sfarsitul plimbarii ma intorc la ceea ce m-a facut sa plec de la bun inceput...Fug demine de gandurile mele....fug de toate dupa bunul/cunoscutul/prostul(?) obicei...Fug de oamenii care nu trebuie...fug spre ce nu trebuie....
Ma sperie ideea de esec...de ce sa ma zbat cand pot sa fug?
Regret atatea lucruri facute fara sens...dar regret si atatea lucruri ce le-am lasat sa treaca pe langa mine ca am preferat calea rezonabila...Regret ca am facut rau...si regret ca m-am razbunat pe cine nu trebuie....dar asta nu inseamna ca nu o voi face in continuare purtandu-mi sacul cu regrete in spate...Un singur regret ma urmareste si nu-mi da pace....nu-mi permite sa-l ignor...regret ca nu mi s-a zis "ramai tu" pana acum...
Ma simt ca intre ciocan si nicovala....cerul ma apasa...pamantul ma respinge...totul e diferit...totul e strain...nimic al meu...Vidul amalgamului de cuvinte primite zi de zi ma inghite....ma pierde...Ma las pierduta in griul toameni....
"Marile iubiri sunt pigmentate cu scânteieri de coridă."
Zambete..rasete...oameni fericiti...strazi ciudate...copacii goi...liniste...pustiu...frig...toamna...iar... O tigare...doua...trei....le pierd numaru....raspunsul nu vine...plibarile nu ajuta...tigarile nu ajuta...tu nu ajuti...Refuz ajutorul...refuz adevarul...
Evit privirea oamenilor...se citeste dezamagirea in ochii lor....ei stiu ceva ce eu nu vreau sa recunosc...dar nici ignorarea nu poate continua la nesfarsit...ca nimic altceva din jur...Totul are un sfarsit...din ce in ce mai des sfarsitul vine inainte de termen...Stiu ca raul e bine sa fie ucis in stare incipienta...dar nu vreau sa o fac...in nebunia...nu-l consider un rau...
Cum poate fi ceva rau atunci cand simti ca este necesar...?Cum poate aparea...?....La fel de usor cum va disparea...
Cuvintele dor...adevarul doare...Vreau sa-l opresc...vreau sa-l gonesc...se intoarce tot timpul inapoi...il ignor...si creste...il distrug si renaste...il argumentez si-mi pica cerul...
Un strigat tacut imi sufoca plamanii...caut aer...caut....si deja nu stiu ce...nu vreau sa recunosc nimic...
Cerem multe de la oameni...poate ca anumite pretentii in anumite momente nu au sens...dar ceva ne indeamna sa o facem...De ce toata lumea cel putin o data a facut ceva cel putin o data in viata stiind ca e gresit...?Poate nu gresit...poate nu pe moment...dar pur si simplu nu ramane suficient dupa...poate chiar nimic... Viata trece intr-o clipa...traiesti in trecut e rau...te gandesti la viitor e rau....treci prin prezent cu ochii inchisi....ce-o fi o fi....si tot nu-i bine...pana la urma cum e bine? Cand vorbesti ca nu-ti convine ceva nu e bine....cand taci tot nu ti-e bine....
"Unii se epuizeaza traindu-si viata;altii se epuizeaza gandidu-se cum ar fi putut-o trai...O viata traita in hazard seamana cu o saritura de la trambulina-spectaculoasa, dar poti sa dai cu capul de fund.In cartea lumii,viata mea inscrie doar o clipa;un joc al perseverentei.Un joc bogat in terase suspendate deasupra unui golf in care delfinii vor salta zilnic in taina vremii sub zidurile stropite cu azur."
"Frica este principala sursă a superstiţiei şi una dintre principalele surse ale cruzimii. Învingerea fricii este începutul înţelepciunii." Bertrand Russel
Ajung sa ma rog iar la batranul Timp...sa-l rog sa se extinda...sa-si incetineasca mersul...nu-l deranjeaza si pe el reumatismul? Pentru ce se forteaza? Nu-mi ajunge timpul dat...fuge pe langa mine...clipele trec...imi aluneca printre degete...Sunt inca lurucri pe care nu am apucat sa le fac...Si ce daca mi-am bifat tot ce cuprindea lista pana acum...poate ca lista aia nenorocita nu era completa...oate m-am gandit ca vreau ceva cand de fapt imi doream cu totul si cu totul altceva...Bifand fiecare lucru in parte realizezi ca de fapt e inutil si incepi sa te intrebi de fapt de ca ai facut asa ceva? Mi-era teama ca atunci cand se termina cu lista o sa raman goala...fara dorinte(cele la indemana adica)...dar imi dau seama ca timpul trece...si odata cu el pleaca totul de langa mine..raman amintiri..poate..si de fapt nu ramane nimic...doar o bucata de hartie..cu un scris nesigur...foarte mototolita...foarte colorata...si completa...si la intrebarea si-acum ce fac raspunsul vine de la sine...ceea ce trebuia de la bun inceput...stiu ce trebuie...dar nu stiu cum...cand...sau unde...Stiu ca trebuie sa fac totul singura...sunt obisnuita...dar e totul amestecat si fara sens...e ca o anagrama foarte complicata in mintea mea si niciodata nu am fost foarte buna sa le rezolv...Ma simt ca un catel luat de pe strada, spalat, parfumat, cu fundita rosie la gat...dar care sta toata ziua si se uita pe geam la ce-a fost odata...
"În momentele când iubirea te doare, fiindcă ea cere prea mult, eliberează-te prin alte metode, prin alte căi. Aleargă fără ţel pe străzi sau prin păduri şi risipeşte-ţi prin fugă obsesia imposibil de realizat. Cheltuieşte-ţi, în fiecare pas, un sărut din miile pe care ai fi vrut să le dai şi, în progresul oboselii, uită de toate femeile pe care iubirea ta ar fi vrut să le îmbrăţişeze. Săruturile să se desprindă din tine ca petalele dintr-o floare de toamnă. Şi risipirea acesta să nu semene unei înfrângeri şi niciunei renunţări, ci miile de sărutări să însenineze viaţa cu atâtea zâmbete, cu câte tristeţi ea a întunecat-o.[...]În iubire ne gustăm, ne savurăm pe noi înşine, ne încântăm cu voluptăţile tremurului nostru erotic. Din acest motiv, iubirea este cu atât mai intensă şi mai pofundă cu cât distanţa de persoana iubită este mai mare."
Fat-Frumos e tot MIA...inorogii roz si caprioarele au plecat de mult...iar turnul meu pare sa creasca cu fiecare zi si iedera il sufoca...
"Prea multă speranţă şi prea multă disperare - iată cele două feţe ale erorii morale." Andrei Plesu
We have all, the time in the world
