Constat ca dintr-un pur egoism, imi place sa rad de mine. Sa ma chinui pentru fiecare greseala sau gest. Consider ca rad de aproapele meu avand in vedere ca nu ma am decat pe mine.Nu vreau sa mai pierd nimic. Nu cred in mine si stiu ca nu ar trebui sa fiu aici. As vrea sa pot picta un viitor idealist dar mereu eu nu ma regasesc in imagine.
"De aceea, pentru mine muntele - munte se zice. De aceea, pentru mine iarba - iarbă se spune. De aceea, pentru mine izvorul izvorăşte. De aceea, pentru mine viaţa se trăieşte."
Nichita Stanescu
M-am impartit in mai multe bucati ca la final orice as face sa raman macar cu mine. Aceeasi repulsie chinuitoare fata de oameni ma chinuie totusi si cand vine vorba de mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu