"Nicio plăcere nu este un rău prin sine însuşi. Efectele unor plăceri ne aduc însă uneori o mulţime de neajunsuri."Epicur
"Omul care ştie să fie singur, acela te înţelege cu adevărat, acela care te iubeşte cu adevărat. Celălalt, prea aproape, îţi ţine doar umbră." Constantin Noica
Ajung sa ma rog iar la batranul Timp...sa-l rog sa se extinda...sa-si incetineasca mersul...nu-l deranjeaza si pe el reumatismul? Pentru ce se forteaza? Nu-mi ajunge timpul dat...fuge pe langa mine...clipele trec...imi aluneca printre degete...Sunt inca lurucri pe care nu am apucat sa le fac...Si ce daca mi-am bifat tot ce cuprindea lista pana acum...poate ca lista aia nenorocita nu era completa...oate m-am gandit ca vreau ceva cand de fapt imi doream cu totul si cu totul altceva...Bifand fiecare lucru in parte realizezi ca de fapt e inutil si incepi sa te intrebi de fapt de ca ai facut asa ceva? Mi-era teama ca atunci cand se termina cu lista o sa raman goala...fara dorinte(cele la indemana adica)...dar imi dau seama ca timpul trece...si odata cu el pleaca totul de langa mine..raman amintiri..poate..si de fapt nu ramane nimic...doar o bucata de hartie..cu un scris nesigur...foarte mototolita...foarte colorata...si completa...si la intrebarea si-acum ce fac raspunsul vine de la sine...ceea ce trebuia de la bun inceput...stiu ce trebuie...dar nu stiu cum...cand...sau unde...Stiu ca trebuie sa fac totul singura...sunt obisnuita...dar e totul amestecat si fara sens...e ca o anagrama foarte complicata in mintea mea si niciodata nu am fost foarte buna sa le rezolv...Ma simt ca un catel luat de pe strada, spalat, parfumat, cu fundita rosie la gat...dar care sta toata ziua si se uita pe geam la ce-a fost odata...
As vrea sa am puterea ca nimic din jur sa nu-mi perturbe linistea gandului...."noroc" ca mereu exista ceva sau cineva mai puternic ca mine care reuseste sa ma de peste cap...Lupta-te cu morile de vant daca poti. De ce nimeni numai vorbeste despre lucruri bune care se intampla...de ce nu se mai intampla si lucruri bune oamenilor? Toata lumea se imbolnaveste...se despart sau divorteaza....fluturasii le ocupa spatiile goale din portofel...De ce nu avem fiecare cate o zana buna...chiar daca ma tine pana la 12 noaptea decat deloc...Nemultumitului i se ia darul...dar celui care nu primeste nimic ce i se intampla?Eu mereu trebuie(?)sa-i ajut pe altii si sa-mi fac timp sa ma ajut si pe mine ca nu are rost sa pierd timpul asteptand nimic...Vreau sa fiu optimista...vreau sa fiu draguta cu lumea....vreau sa nu fiu o scorpie...dar oricat de mult m-as stradui tocmai lumea nu ma lasa...Pot incerca sa fiu multe...dar rabdarea o pierd foarte repede...cand sunt inconjurata de pretentii si de lucruri...vorbe...inutile...de oameni care isi cauta un tap ispasotor pentru greselile lor...cum pot fi amabila cu toata lumea? Exista si victime colaterale carora imi cer scuze...s-au bagat intr-un razboi care nu este al lor..a fost alegerea lor...Incerc sa-mi tin mintea ocupata cu o multime de lucruri ca sa nu stau sa ma gandesc la ce nu merge bine...blestemat fioe gandul si cine l-a invtat sa zboare...De ce trebuie sa zboare mereu catre a fost si sa ma faca sa regret ca am renuntat pentru iluzii...
Inca o leapsa...si ca e traditie de familie o poate lua mama...:D
Ce e mai periculos decat o femeie...?E ca un foc care te cheama...te imbie sa-l atingi si te prinde uneori prea rau alteori ai noroc si scapi...Te prinde intr-o plasa si se amuza cand se plictiseste...Iar tu te lasi prins fara sa lupti...te lasi legat si-ti faci singur nod...
Ultima tigare pe seara asta...si ca in fiecare seara stau sa ma gandesc ce-am facut pana acum cu mine...si ca in fiecare seara singurul raspuns care imi vine in minte este nimic...Daca ar fi sa ma rezum la chestii ce tin de inconstienta de cele mai multe ori se schimba raspunsul....dar astea nu se pun...le-am facut si n-au schimbat nimic in bine...dar nici in rau...lucrurile neutre refuz sa le iau in seama....asa ca pana la urma ce-am facut eu pana acum cu mine? Inainte visam....cu ochii deschisi....speram...imi faceam planuri....acum doar astept sa mai treaca o zi...si ma agat de mici nimicuri care imi trezesc fluturii din stomac...si-n rest? In rest nimic...Am vrut libertate...si am avut parte de ea...mai multa decat am putut controla....am vrut independenta...am dobandit-o in timp si cu multa munca...n-am avut prea multe de pierdut in schimb...pe mine de-atunci...uneori imi duc dorul...alteori nu-mi vine sa cred ca eram tot eu...Atunci vroiam sa fac pe placu oricui...sa ajut...sa arat ca exist...si la 5 minute dupa se uita din nou de tine....esti pus pe raft...si dat jos si scuturat de praf atunci cand vei fi din nou necesar....Din pacate in timp s-a depus atat de mult praf ca nu am mai reusit sa fiu reutilizata...si poate ca asa e mai bine...Am obosit sa fiu suparata pe lume...am obosit sa urasc....energie irosita...fapte neobservate....cui ii pasa?
Nu iti poti dori libertate atata timp cat vrei fericire...Toata lumea stie ca viata e apriga, care nu prea iti lasa loc de miscare mai mult decat vrea ea...uneori mult prea cruda...Viata te inraieste...te schimba...te strica uneori...
Am voie sa nu fiu tot timpul zambitoare si perfecta....am voie sa nu am chef de nimic ori cat de mult incerc sa ascund asta....am voie multe....sunt ca o cutie cu amintiri inghesuite in timp si deja capacuk refuza sa stea la locul lui...si eu nu am forta necesara sa-l oblig..