Excuse me Mr.

Luptele noastre au devenit imediat mai elaborate. Tu castigai unele, eu aproape castigam altele! Geniul infractor, incredibil de aratos, tu regele nelegiuitilor!

Nu-mi pasa! Nu conteaza! Am incredere in tine! Teoretic! N-ar trebui!

Ma recunosti? Da stiu ca au trecut anii....poate ca n-au fost atat de mult dar si-a lasat timpul semnele pe mine. Nu vreau sa stiu de unde vii si chiar nu conteaza ce-ai mai facut. Nu-mi vorbi mie de lacrimi irosite si de dureri tacute. Nici tie nu-ti pasa cate vise mi-ai omorat. Nu mai am nimic sa-ti spun. Nu vreau sa mai auzi nici macar un cuvant de la mine vreodata. As putea doar sa te privesc...tacuta...pierduta in coltul meu de lume turbata. Iti maintesti cand imi spuneai ca toata in viata au un rost? Insistai ca pana si eu am scopul meu...dar te-ai plictisit inainte sa il gasesc. Unde erai cand eu ma pierdusem?Ai jurat ca nu pleci niciodata. Te distram cand incercam sa-ti explic lucruri importante despre noi. Si cu toate astea nu pot sa te urasc. Imi urasc naivitatea de copil prost. Dar nu pot schimba nimic, asa ca-mi accept tacerea neagra. Oricum niciodata nu as fi primit mai mult de la tine. Nu vreau sa aud nici un cuvant si voi face si eu la fel. Oricum nu ai intelege nimic. Sufletul mi l-ai pierdut de mult prin vreun pat de femeie uitata deja. Pentru mine va fi vesnic noapte si pentru asta iti multumesc.

"Fericirea nu e o destinaţie. E un mod de a trăi"

Burton Hills

Ai suficiente amintiri frumoase? Sa fie intuneric... Acum imi poate respira inima linistita. mi-am inchis durerea in uitare. Am renuntat la orice fel de mangaiere in noapte. Inca imi caut sufletul din pacate, ma stii doar cat de incapatanata sunt. Mi-am sfredelit singura viata dintr-o prostie. Ai sa-mi spui vorba ta preferata: "Nimic nou sub soare, copil tampit!". Ma chinui sa-ti explic ca nici o piatra mutata din loc nu a fost in zadar. Trupurile ne-au plecat in directii diferite dar umbrele au ramas legate, pierdute undeva intr-o amintire. Soarele a apus de ceva vreme. E miezul unei nopti inventate de noi, pentru momente ca acum. Te rog nu incerca sa aprinzi lumina. Ti-e teama de timp? Mie imi e!

"Pentru a dezvolta câmpul mental, trebuie înţelese două principii ale minţii: unul este reducerea, celălalt dezvoltarea. Pentru a dezvolta câmpul mental omul trebuie să înveţe să iubească, să ajute pe alţii, şi să ofere necondiţionat; pentru a reduce câmpul mental omul ridică ziduri în jurul său, astfel devenind egoist, interesat doar de propriul câştig, şi, în cele din urmă, profund nefericit."

Swami Rama

Take what you want

Sunt impotriva a orice si tot aud ca nu se cuvine. Cine a stabilit deja cum si ce se cuvine sa vina sa-mi explice si mie ca eu nu inteleg nimic.

"Persoanele practice ar fi şi mai practice dacă ar petrece ceva mai mult timp visând..."

J. P. McEvoy

Shelter

Undeva e un loc plin de fericire. Undeva tacerea e un zgomot iubit. Undeva culorile alunga negrul noptii. Undeva fiecare pas duce spre ceva bun. Undeva nelinistea e o clipa trecatoare. Undeva ma asteapta fericirea. Intrebarea este unde?

"Aşa se întâmplă logic, plecăm şi sosim undeva. Plecăm pentru o clipă, pentru un ceas, pentru o viaţă, poate nu trebuia să plecăm, dar problema nu-i asta, ci faptul că sosim undeva, totdeauna sosim undeva, poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie, nu sosim unde-am vrut dar sosim undeva şi câtă vreme sosim undeva totul e logic chiar dacă logica şi fericirea sunt lucruri total diferite, totuşi am plecat şi am sosit undeva, am greşit drumul, dar am sosit undeva, dar când nu mai sosim nicăieri totul devine ilogic. Spre ce ne ducem dacă nu sosim nicăieri?"

Octavian Paler - Logica inutile

Ma indrept spre ceva. Singura problema este ca ma indrept spre nicaieri.
Ma despart de trecut si de prezent. Satula de mastile voastre de contrabanda incerc sa rad, sa ma mint singura ca nu conteaza. Vreau sa plec undeva unde sa fie liniste. Acel gen de liniste care nu te apasa si care te elibereaza.

Proteggimi

Iti ating zambetul cu ultima farama de vis inainte de trezire. Noptile netrecute pornesc lacrimile necazute. Revin mangaierile strigate in umbre uitate de lume.

"Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.

Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce...
Pân-în fund băui voluptatea morţii
Nendurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări...
Pot să mai renviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?

Piară-mi ochii tulburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniştit, pe mine
Mie redă-mă!"

Oda (in metru antic) - Mihai Eminescu

Tot vorbind de stele am ramas surpinsa cand pentrui o clipa m-am ciocnit de steaua mea. Poate ca si-a mai pierdut din stralucire, sau poate doar a coborat de pe piedestalul unde o asezasem de mult. M-a facut sa-mi amintesc de luna si de mare, de visele inecate in tacere. Dar m-am trezit repede, in acelasi intuneric, in aceeasi renuntare.

But then if you're so smart, tell me why are you still so afraid?

Suntem praful de stele ars de dorinte tacute.

"Suntem ceea ce pretindem că suntem, aşa că trebuie să fim atenţi ce pretindem că suntem."

Lily Tomlin

Suntem slabi, suntem rai, suntem prosti, cadem si nu mai vrem sa ne ridicam. Suntem desculti si nu ne pasa. Am ramas ai nimanui. Chipul ne e desfigurat de masti uitate. Suntem plictisitori si banali, incapabili sa fim spontani.

Ne-apasa praful zilelelor trecute aripile si asa obosite. Fiecare bataie a lor ne intuneca privirea si ne ajuta sa ne pierdem mai bine. Un suflet fericit poate indura orice pentru o cauza adevarata. Un suflet chinuit renunta mult prea repede. Soarele lumineaza dar eu nu-l vad. Ceata se asterne in fiecare dimineata si ma ascunde de orice raza, fie ea de lumina sau de speranta. Totul s-a uscat, stelele refuza sa iasa, nu vad decat nori si pentru mine e noapte tot timpul. Sunete mute si clipe de neoprit ma urmaresc. E tarziu...atat de tarziu incat am obosit sa mai astept vreun rasarit. O noua zi? Nu va exista. Lumina nu se mai naste, durerea insista, oamenii mint, intunericul zboara in fericirea lui ciudata, inocenta moare, ura ma invinge. Nu acesta este visul meu. Vad doar umbre si praf! Si pe suflet mi s-a depus mult prea mult praf.

Wherever I may roam

"Finala umbră-mi va putea închide Cu ochii mei a zilelor lumină, Şi dezlega cest suflet, ce se-alină Astâmpărându-şi poftele avide.

Dar chiar arzând, memoria va şti de
Celălalt mal al Stixului să-mi vină;
Pe ape şti-va-mi flama să se ţină,
Sfidând de-a pururi legile rigide.

Suflet, ţinut de zei în închisoare;
Vine, ce flăcările mi le-mbată;
Şi măduvă, de foc înălţătoare;

Şi-or pierde corpul, dorul niciodată;
Vor fi cenuşă, însă simţitoare;
Ţărnă vor fi, dar ţărnă-namorată."

Francisco de Quevedo y Villegas

Cat de straina sunt de tot. Nici un dor nu mi-a mai ramas. Doar gandul rau si intunecat mi-l aud in glas. Va veni prea tarziu pentru mine izbavirea. Mi-e gandul bantuit de raceala si tacerea vremii. Sinistre cantece plangatoare ce le aud mereu. Acelasi indemnuri ce spun : "Numai astepta, ti-a trecut timpul!"

Breakaway

"Să nu dai înapoi, căci dacă o faci, o să te retragi."

Mary-Louise Parker

Ar trebui sa ne pastram in suflet un loc secret, in care ne putem aduna si ascunde toate visele si, astfel protejate, sa poata creste si inflori pana sunt in siguranta sa fie eliberate.

Zidita-ntre pereti fara scapare, acoperita de zdrente si impovarata de ani. Am fost frumoasa, fericita, senina, dar lumea m-a uitat. Adesea-mi amintesc de un vis spulberat si inima-mi ranita imi zvacneste crunt si sangereaza. Mi-e dor de mare si rog stelele sa ma calcuzeasca caci mi-am pierdut drumul. Vreau sa-mi sufle vantul in par si sa ma mangaie ceata. Mi-e dor de mare si de adancimea ei care ma pierde, ma fereste. Ma ascunde de chemari false. Vreau sa alunec lin sub cerul senin cu nori imprastiati si sa uit, doar un pescarus somnoros sa ma trezeasca. Mi-e dor de mare, imi lipseste viata nomada. Sa vad delfini liberi si eu sa fiu la fel. S-ascult povesti nemuritoare si visele sa-mi fie purtate in larg.

We've got a good thing going

O inima ca o floare de gheata, cu obrazul lipit de geamul aburit de buze ce viseaza la soapte nerostite. Pe foaie sunt doar cuvinte dulci ce zboara cu primul vant mai puternic. Inchin ofrande pentru suspine stoarse printre scuze.
E doar un fior ce te face sa rosesti si te-opreste in timp.
Un vis de o zi, de o luna, dar oricum pare o vesnicie. Un destin scurt nestiut care mi se arata in minte cu miros de crini si gust de vin.
Poate chiar port un semn de stigma, dar totul se sterge, enigme, priviri stinghere, doruri. Totul se scurge pe un fir de vis.
E pustiu in cer, in mari dar cel mai mare gol e in noi. Linistea ne apasa si doar plopii isi soptesc. Singuratatea si intunericul urla mut, si apare ceata.
Lumina a fugit in lume cu gandurile. A adunat toate iubirile pe care le-a putut lua in graba. A lasat doar pasi plini de amintiri.
Ce inima? Unde si de ce? Un infinit de goliciune pura suna mai bine. S-a sters tot. A ramas doar nimicul natural. De mana cu umbra mea calc peste timp in incalc legile firii.
Si-acum undeva intr-un pas pierdut in prezent uit, renunt la tot. Mi-am uitat replica si rolul. Mi-am pierdut scena. Am ramas doar cu ecoul.
S-a stins de mult si ultimul zvon. Am aparut din neant. Sunt un scris ilizibil, un desen invizibil.
Sunt mai rezistenta decat s-ar crede. Am privirea trista si pleoapele-mi sunt inlacrimate. Sa-mi revin incerc sa ma uit la soare dar si el a fugit de mine...

N-am crezut

Missing

S-au trezit stafiile. Eu peste ghetari sunt regina. Popoare intregi de oameni de zapada mi se inchina. Tinerete risipita, viata traita ca pe-un chin. Unde e? Care din ei? Doar unul. Regele care sa ocupe tronul rece de langa mine. E la el in cripta. A fugit de lumea rea. Priveste atent in jur. Ce vezi? Ruine de vise spulberate ce nici n-au fost inca gandite. Tot ce e posibil e adevarat, dar nu vei ajunge nicaieri.
Spune-mi unde mi-am pierdut steaua si ajuta-ma sa ajung inapoi pe cer langa ea. Spune-mi unde mi-am pierdut visele si ma voi cuibari in pat sa le astept. Spune-mi care din mastile purtate zi de zi e de fapt fata mea si o voi purta cu mandrie. Spune-mi unde-mi sunt sentimentele si te voi imbratisa simtind. Spune-mi unde mi-au fugit cuvintele si voi tipa multumirile. Spune-mi cum scap de ura si voi invata sa iubesc. Spune-mi unde sa ma caut si am sa ma transform sperand ca nu raman iar doar o amintire. Vorbeste cu mine. Asculta-ma. Stii ca mi-e frica. Tanjesc parca de-o vecie dupa niste cuvinte. Nimeni n-aude, nimeni nu stie. Si totul pleaca cu o adiere departe de mine.

"În fericire, simţi că lumea aceasta trebuia să fie aşa cum e; în nefericire, oricum, în afară de cum e."

Emil Cioran

Ar trebui sa ma simt ca o invingatoare. Si-atunci de ce am impresia in continuare ca lumea se prabuseste si eu am pierdut controlul? Dupa felul cum zambesc, cum simt, cum vorbesc, ar trebui sa fie totul ca o sarbatoare. Dar nu e. Nimic nu e asa cum ar trebui sa fie. Spune-mi adevarul sa-mi pot da seama exact ce s-a intamplat. Merit mult mai mult decat primesc.

"Spune-mi cum vrei să te prăbuşeşti, ca să-ţi spun cine eşti."

Emil Cioran

Viseaza

"Visele nu sunt nimic altceva decât idei incoerente, prilejuite de un somn parţial sau imperfect."

Benjamin Rush

Oamenii sunt intrigati si fascinati, aproape obsedati, de viata privata a altora. Nu o sa stim niciodata ce inseamna destul pana cand nu aflam ce e mai mult decat destul. Am hotarat acum ceva vreme sa nu fiu umbra nimanui. Chiar daca dau gres stiu macar ca am procedat asa cum am crezut eu ca e bine. Ratacita, cu ochii tulburi, mi-e trupul obosit. Cad neputincioasa in fata nimanui. Prea multe prapastii pe drum, prea mult intuneric in zare. Cad in genunchi si-mi caut cararea. Mi se lupta dorurile in piept si ispitele castiga. Mi-au tulburat sufletul atat de mult incat vrea sa-si faca bagajul sa plece. M-am saturat de taine, de ura si iubire. Imi vreau cantecul si lumina inapoi. Vreau raza soarelui de vara fara sa ma doara. Vreau sa-mi alung patimile si sa numai aud strigate mute, indurerate. Nu vreau sa mai plang de durerea altor inimi ca de-a mea nimeni n-are grija. Nu vreau sa mai plang jalea lumii. Ia-mi amarul si toata truda, toate dorurile fara rost. Ia-mi furtuna din suflet sa n-o mai simt cum se zbate.

Nimic nu e mai rau pe lume decat vinovatii fara remuscari. Nu-i vina mea ca e frig in jur si-n gand, ca ma dor cuvintele. Nu-i vina mea ca mi se inchide usa in nas. Nu e vina mea ca a disparut iubirea.

"Tot ceea ce iti poti imagina este real"

Pablo Picass

Ceea ce apare si dispare nu este real. E mai usor asa decat sa recunosc ca nu pot controla nimic in jur. Uneori uit pana si eu ca sunt reala si nu e totul doar un vis. Am nevoie de martori in jurul meu sa ma pazeasca de mine.

None of your business

Nu e bine sa ne acomodam prea mult cu oamenii. Lumea in care traim e condusa de dusman, trebuie sa fim precauti. Noi avem grija de semenii nostri. Cand nu ne mai ramane nimic, doar pe noi ne mai avem. Nu. Ce? Eu nu cred asta. Viitorul nu poate fi decat asa. Asa stau lucrurile. Nu poti schimba ordinea lor fireasca. Schimbarea este ordinea lor fireasca. Si partea pe care noi o putem influenta. Inceputul depinde doar de noi. Dar eu am obosit. Unde plec? Daca voi avea noroc, inainte. Nici nu stiu ce sa spun. M-am inselat. Nu fac alegeri in detrimentul nimanui. Poate doar al meu. Niciodata nu am putut alege intre doua lucruri. Eu nu vorbesc despre nimic. Vorbesc despre curaj. Unde ma duc? Nu conteaza! Oricum vor da gres fara mine. De ce imi pasa?

The nutcracker

Nu ma refer la nimic. Ma refer la tot. Nimic nu e perfect. Sunt pretentioasa. E adevarat. M-am saturat de sloganuri de masina. Nu inseamna nimic. Nu pentru mine. Nu pentru tine.

This side up

"Dragostea transformă pe cel ce iubeşte în sclavul celui iubit."

Camil Petrescu

Always somewhere

Down

Mi-a impietrit visul, a ramas fara pic de simtire. Imi duc singura pe umeri povara. Sunt inconjurata de oameni straini, goi de vise si idealuri. Sunt ca fumul ce trece prin lumina, ca ceata ce doar umbra o petrece. Calc pe flori vestejite si versuri uitate de vreme. M-am saturat de frunze uscate, fara mila, de soare. Ucise in caderea lor, lasate fara speranta pentru un viitor, fara posibilitatea de a alege. E dezolanta, cenusie, pustie, uda si singura piatra crapata uitata-n drum, piatra ce altadata rasuna de pasi veseli. Pasi ce faceau lumina sa rasara Dar intunericul a invaluit totul, si nu i-a luat decat o seara. Mai vino, iara, din vise seci caci am nevoie de o salvare de la viata pieritoare. Rasuna glasuri nemuritoare peste inimi si nu-mi lasa tristetea sa devina o pilda. Lumineaza-mi ochii si asterne-mi panza bucuriei de care am atata nevoie. Vino cu o coala alba si scrie-mi tot ce vreau sa aud, eu doar stau si ascult creionul cum zgarie hartia si-o mana asteapta intinsa... Dar ma impiedic in cuvinte si incep sa alerg, amarata, spre necunoscut, in palma doar cu-n rest din dovada mea ca inca exist ca om si inca sunt capabila de simtire. Si vai cum simt ca pe-un blestem o inima grea ca piatra si lacrimi ascutite de gheata. Nu pot plange caci multi nu vor intelege ce-i dorul de viata, cand suferinta creste si oamenii sunt ca marmura rece. Si doar atunci mai vreau un vers din sufletul prea greu ca dimineata o raza de speranta sa rasara. Sa pot trimite soarele pe cer fara sa ma raneasca. Inima si-a scris menirea pe pagini de destin.

Pretty girls

Just when I needed you most

Mugur de fluier

Cand toata lumea in jurul meu moare de ras, tot tragedie se cheama. Cand iti mor dorintele, moare si o parte din tine.

"Moartea este mai universală decât viaţa; toată lumea moare, dar nu toată lumea trăieşte."

A.Sachs

Cautam adevarul cu atata inversunare in jur dar atunci cand il gasim il omoram cu sange rece doar pentru ca ne sperie. Eu ma predau.

Aprovecha

"Omul reprezintă un miracol lipsit de interes."

Jean Rostand

Am fost condamnata la viata. ma simt ca un bust de marmura caruia i-au crescut picioare peste noapte si stie ca trebuie sa alerge peste tot. Am fost condamnata sa fiu libera. Si pentru asta sunt constienta ca ii datorez un tribut destinului. Nu am nevoie de iad, restul oame nilor ce ma-nconjoara sunt infernul meu. A avut loc fara sa-mi dau seama furtuna perfecta, mi-a fost furata realitatea. Acum stiu ca trebuie sa-mi inventez propriul drum dar e mult mai greu de facut decat de propus.

"Am vrut să văd şi am văzut!"

Jean Racine

Any other name

Way down in the hole

Dilemma

Early winter

"Trebuie să fii îndrăgostit ca să fii fericit. Eu nu sunt îndrăgostit."

Irvine Welsh

Am nevoie pur si simplu de o stare de perpetua anestezie. Nu voi sti niciodata clipa in care totul s-a schimbat. Poate s-a intamplat doar din nevoia de a suferi. Sunt pierduta definitiv printre nori.

"M-am simţit rănită când i-am pierdut pe bărbaţii de care m-am îndrăgostit. Astăzi sunt convinsă de faptul că nimeni nu pierde pe nimeni, fiindcă nimeni nu posedă pe nimeni. Asta e adevărata experienţă a libertăţii: să ai lucrul cel mai important din lume, fără a-l poseda."

Paulo Coelho

Baby be mine

Ce se spune despre aparente? A, da, ca pot fi inselatoare. Dar de cele mai multe ori, ce vezi, aia primesti.

Foolish pride

"Tinerii ştiu destule lucruri pentru a fi prudenţi şi totuşi încearcă să realizeze imposibilul; şi îşi împlinesc dorinţa, generaţie după generaţie."

Pearl Buck

Poti trai o suta de ani foarte usor. Tot ce ai de facut este sa renunti la orice speranta de a supravietui atat. Trecerea timpului va fi dureroasa dar iti atingi scopul.

"Mulţi pierd micile bucurii, aşteptând marea fericire."

Pearl Buck

Ma uit in fata si nu inteleg nimic. Stiam ca ar trebui sa invat din greselile din trecut, ca avem tendinta de a ne repeta. Aparent nu. Tocmai analizand ce-a fost gasesc diferente imense intre amintiri asemanatoare. Si atunci eu de unde aflu ce ar trebui sa fac? Sincer m-am saurat sa ma arunc cu capul inainte in necunoscut. Recunosc am folosit destul de des metoda asta. Am inchis ochii am strans pumnii am inspirat adanc si m-am dus. M-am dus sa ajung undeva sus. De fiecare data mai sus. Dar de fiecare data doar ca sa am de unde sa cad.

Ne place ...

Constat ca dintr-un pur egoism, imi place sa rad de mine. Sa ma chinui pentru fiecare greseala sau gest. Consider ca rad de aproapele meu avand in vedere ca nu ma am decat pe mine.
Nu vreau sa mai pierd nimic. Nu cred in mine si stiu ca nu ar trebui sa fiu aici. As vrea sa pot picta un viitor idealist dar mereu eu nu ma regasesc in imagine.

"De aceea, pentru mine muntele - munte se zice. De aceea, pentru mine iarba - iarbă se spune. De aceea, pentru mine izvorul izvorăşte. De aceea, pentru mine viaţa se trăieşte."

Nichita Stanescu

M-am impartit in mai multe bucati ca la final orice as face sa raman macar cu mine. Aceeasi repulsie chinuitoare fata de oameni ma chinuie totusi si cand vine vorba de mine.

As vrea sa fiu o stea

"Singurătatea este un turn cu ferestre oarbe, pe care mi-l port în piept."

M. Altolaguirre

Tinerete pierduta, transformi totul in resemnare din delicatete. Definitia spui ca daca inima iti bate si iti pulseaza sangele esti in viata. Si atunci eu de ce nu ma simt vie? O sa vina o zi... Mi-au zis ca singuratatea e de mine si au avut dreptate. Nu ma regasesc in Bucurie dar poate doar poate nu a reusit nimeni sa ma faca sa inteleg inca rostul. Un cuvant, un gest, un nimic ma poate scoate din cuibul de vipere in care m-am ascuns, dar se lasa asteptat. Inima-mi biata de ea, vaduvita de orice speranta se roaga, inca crede. Inutil! Am rabdat atat de mult incat am si uitat tot ce a fost frumos vreodata. Pe de alta parte si temerile si durerile au plecat undeva departe. Mi-a ramas indiferenta si tocmai asta ma face sa cred ca am murit, macar pe dinauntru. O sete bolnava ma umple de otrava si venin si tot ce pot face este sa zambesc si sa astept.

Better love next time

Trecutul, cu toate greselile lui, are prostul obicei sa se repete. Poate ca am invatat ceva, chiar daca sunt convinsa ca ma mint singura. Poate data viitoare povestea va fi altfel. Poate timpul va fi mai rabdator si eu voi fi mai buna. Poate totul se va sfarsi cu un surpinzator happy end. Sau nu. Pana atunci eu raman cu noptile, zilele le donez. Ziua e totul prea evident. Am obosit, asa ca astept intr-un colt sperand sa nu fiu vazuta, sa nu fiu deranjata, sa nu..., sa nu...., sa nu..... Am fost prea buna pentru lumea asta si asta a ajuns sa ma sperie. Mi-e frica de ce urmeaza, ca poate nu voi reusi sa razbesc prin nimic. Dar am trecut prin multe si timpul m-a inrait. Nu cred ca va mai veni ziua in care ma voi schimba. Ma uit in jur si nu vad nimic. De parca as avea ce dar totusi si imaginatia nu reuseste sa functioneze. Nimic. Viata se schimba singura si nu e nimic ce pot opri. Cuvintele pleaca indiferent de piedici. Ma sprijin de iluzii in incercarea de a imi gasi inocenta. Fara sens. Prea multe incertitudini. Adun una cate una lacrimile, le adun si le asez in causul aripilor sa ma ajute sa zbor, sa ma ajute sa nu cad. Sa zbor departe de serpii de pe pamant. Razele de soare ma chinuie, ma opresc. Imi vreau vantul si furtunile inapoi. Sa opreasca cineva privighetorile. Imi vreau noaptea inapoi. Prada eterna mi-ar fi mai bine dar ....

"Credo-ul zilelelor noastre nu se mai incepe cu constientul "cred", nici cu scepticul "nu cred", ci cu scepticul "vreau sa cred"."

Lucian Blaga

Your ways

Vreme apasatoare, mici ochi ascunsi ce privesc tacuti, lucruri cenusii fara viata. Ai mintit! Nu s-a schimbat nimic. Mi s-a ratacit vantul printre crengi. Totul arata la fel si a pierdut drumul spre casa. Ii aud doar cantecul de dor si jale. Se izbeste de ziduri dar nu renunta. Ia cu el tot ce-ntalneste in cale. E nervos, se simte furat dar il inteleg. Macar a oprit cantecul mierlelor.

"Sufeltu-mi e-o mare moarta oglindind un cer de jale,

Arse stanci o-nchid in groaza sterpelor pustietati,

Pe ea boarea nu adie, vesnic dorm undele-i pale,

Ea in negreu-i fund ascunde inecate vechi cetati.

Sufletu-mi e-un turn de piatra care cade in ruina,

Iedera si muschiul verde ziduile-i napadesc,

Straja a singuratatii trist vegheaza pe colina,

Si in juru-i, seara, tainic, liliecii falfaiesc.

Sufletu-mi e-o floare rara ce muiata pare-n sange,

Spulberata-i fu mireasma de-al retristii aprig vant,

E-o cantare-ndepartata ce visari apuse plange,

E o candela uitata ce se stinge pe-un mormant."

Mateiu Caragiale

Only girl

Am simtit odata de mult. Am simtit poate un pic prea mult. Acum au ramas doar urme. Totu-mi pare strain. Nu mai exista vocea aceea puternica sa-i urle sufletului in ureche, sa-l trezeasca din hibernare, sa-i sopteasca povesti de dragoste. Dar la final oricum toate sunt doar povesti de adormit copiii. E departe acum glasul ce chiar si printr-o chemare muta purtata de vant trezea tot in mine. Ma plimb printre crengi batrane si-mi dau seama ca-s doar una din ele. Totu-i la fel de natural, poate sunt un pic mai rece si mi-am pierdut din tandrete. Port de prea mult timp in mine prapastii adanci.

Umbrele se sting usor in jurul meu. Luciditate si nevoi inutile, muschi, nervi, intreaga-mi fiinta participa l o viziune infricosatoare zi de zi. Asta-i blestemul meu. Totul in jur e de fapt o sarbatoare, dareu sunt oarba, nu mai vad nimic. Am trecut prin zile cu capul sus, si am pierdut tot. De acum toate ferestrele vor fi deschise doar pentru mine, ascund amintirile intr-un coltisor intunecat.

De ce?

E plina lumea de escroci. Ne pare rau toate posturile au fost ocupate. Cultura a murit de mult. Demnitatea, bunul simt au primit pedepse capitale. Respectul e pentru copii. Nu se mai poate. Asa si? Cine aude? Sau mai bine zis cui ii pasa? Maturatorii nu-si mai tin privirea in pamant, nu-si mai stiu locul. Puterile mint pe doua voci, una pentru ei, cealalta pentru plebea de lemn. Ignora ceea ce nu inteleg, e mult mai usor sa generalizeze. In rest treaba-i treaba, munca munca, lipsa lipsa. Limba noastra e e de tabla si ei tot incearca sa o bata in cuie. Cautam in locuri gresite si ne lovim de ziduri. Saracii sunt saraci si din pacate printre ei se pierd si intelectualii. Bogatii sunt doar niste ciocoi. Niste tarani parveniti care si-au uitat radacinile. O duc din ce in ce mai bine dar sunt primii care se plang ce greu se descurca. Ipocritii! Nu ai ce face din pacate. Te opresti in mijlocul drumului si urlii si nu te aude nimeni. Chiar daca aud le e frica sa raspunda.

Rock'n'roll machine

"Atunci cand ne aflam in fata unei importante rascruci a vietii, intregul Univers isi tine respiratia sa vada pe ce cale apucam."

Jonathan Black

Familly affair

Doar o melodie beata. Intinde-te si asculta. Crede-ma, negrul e plin de culori inutile. Sunete taciturne cat e noaptea de lunga.
Nu pot opri vantul sa bata, sa-mi strice neclintirea. Nu pot opri zgomotul lemnului arzand. N-am ce-i face soarelui sa nu mai rasara. N-am cum sa evit indoiala.
Vreau sa profit de timpul ramas, sa ascult o vrabie cum ciripeste vesela in geam, sa mai citesc o poezie, sa ascult un izvor si sa ma intreb ce povesti ar putea spune. Vreau sa trec cu vederea existenta altora. Vreau sa ma bucur de niste stele cazatoare si sa ma intreb care din ele este a ta. Am timp sa-mi fac planuri pentru viitor, dar cu ce folos? Chiar si pana maine mai e mult. Ceasul parca imi face in ciuda si-si incetineste plimbarea. Brusc e liniste, poate doarun corb zgribulit sa mai deranjeze tacerea neagra. Plopii se apleaca peste mine. Mi-e dor de stele, erau ale mele. Acum eu sunt a nimanui. Mi-as dori sa numai vina maine dimineata.
Lacrimile diminetii sterg totul pentru o clipa, doar o clipa de ratacire. Cafea...lenevit in dimineti tarzii...degete rasfirate pe unda de lumina...dileme. Cautari ale irealului, ale imposibilului, seminte de adevar si intuneric de gandire. Langa mine, mereu, sperante macinate de timp, amintiri dureroase, marturiile de altadata. Primavara...toamna....luni....ani....trecfara mila, nu se uita in spate. Raman cu ganduri si amintiri cu boabe de cafea. Vorbe cresc in mine doar pentru a disparea repede. Liniste. Imi recitesc pagini din trecut in minte, in dimineti tarzii. Afara in jur e doar vant, in mine e doar pustiu, pustiu si liniste. Somn. Imi caut steaua, tarziu in noapte. Mi-e frig si m-am ratacit. Ma duc pana la luna sa-i cer cu imprumut o stea cazatoare, dar numai pot cobora. Sunt blocata.

Hello

"Salbatice nopti - Salbatice nopti!

Cu tine de-as fi

Salbaticele Nopti

Luxuria noastra ar fi!

Zadarnice - Vanturile

Unei inimi in port ancorata

Nu-i pasa de Busola -

Nu-i pasa de Harta!

Vaslind in Eden -

Ah, Mare - de-as putea

La Noapte - sa ancorez

In unde Ta"

Emily Dickinson - Salbatice Nopti - Salbatice Nopti!

Te-am parasit in nopti pustii si te-am cautat in nopti tarzii, doar tu stii ce-a fost si de ce.

"Va inchipuiti ca ar exista o femeie care ar putea rezista ca iubitul ei sa-i spuna 1001 de nopti povesti?"

Stanislaw Jerzy Lec

Am facut ce mi-a spus inima. Tu ai facut ce te-a dus capul. Acum mimez umanitatea, ma adaptez, ma insult. Ai plecat cu varianta-mi originala. Sunt inconjurata de aceleasi copii proaste trase la indigo.

"Nu vreau sa te iubesc

O furtuna umple valea

Un peste raul

Te-am facut pe masura singuratatii mele

Lumea intreaga sa ne ascundem

Zile si nopti sa ne intelegem

Sa nu-ti mai citescin ochi

Decat ceea ce gandesc despre tine

Si de-o lume care sa-ti semene."

Paul Eluard - Sa te iubesc

Sunt nopti in care vad oamenii si gandurile lor piezise...alteori aud doar vuietul unui vant vesel. Sunt nopti in care-ti simt atingerea in palma si-mi vibreaza sufletul si-atunci fug sa ma ascund. Sunt nopti in care-mi las grijile sa-si vada de treaba si imi fac doar menirea - sa visez.

Inconjurati de mistere, sincera sa fiu prefer tacerea. A trecut prea mult timp de la lumile de basmuri in care traiam odata.

"Sunt nopti in care lupii sunt linistiti si numai luna urla"

George Carlin

In my arms

-Stiu doar sa provoc suferinta.
-Nu-mi pasa!
-Am distrus oameni inaintea ta.
-Nu conteaza!
-Asta vroiam sa-ti fac si tie la inceput. Niciodata nu m-am chinuit mai mult.
-Am incredere in tine.
-N-ar trebui!
-Nu am suficienta vointa sa stau departe de tine.
-Atunci nu o face.
-Risti sa devii un monstru ca mine. Asta vrei?
-Vreau doar sa fiu cu tine pentru totdeauna. Oricare alta varianta e mai buna decat sa stau departe de tine.
-Toti din jurul meu sunt ca mine. Noi suntem altfel.
-De ce m-ai respins cand te-am cunoscut?
-Pentru ca nu stiam daca ma pot controla.
-Eu stiu ca poti! Mielul prost se poate indragosti de lup, dar si lupul poate inebuni si se poate chinui astfel.
-Nu ma enerva.

A fost odata ca niciodata ...

From Paris to Berlin

"Daca nu esti niciodata speriat, stanjenit sau ranit, inseamna ca nu risti niciodata."

Julia Sorel

Marry you?

Dureri intunecate, fizice, pshice, inevitabile. Doar plansete absurde mai usureaza povara dar trezesc regretele. Fantana seaca, si usor, usor alunec intr-o disperare pustiitoare. Adun ultimele puteri, ultimele lacrimi si plec. Plec cu amintirile in cautarea retetei pentru uitare.

Nu stiu nimic despre lumina diminetii. Trec evitand totul. Ma sperie culorile. Stelele au incetat sa-mi mai sopteasca, iar eu am renuntat sa mai zbor aproape de soare. Nu mai stiu nimic despre inimi si despre joaca fericirii. Ma topesc! Ma ascund in hruba mea departe de ochii lumii. Nu vreau sa mai fiu vazuta. Incerc sa-mi usurez zilele band curcubeul dar e fara sfarsit. Ratacesc prin oras, prin mine si nu voi ajunge niciodata nicaieri.

Take a bow

Nu incerca, totul e deja stabilit, nu raman decat trucuri ieftine fara rost si cand apare inconjurat de fulgere orbitoare si tunete asurzitoare nu ai ce intampina. Tipi din rasputeri si arunci cu ce-ti pica in mana sa te aperi. Mie mi-au smuls aripile,am fost obligata sa raman. M-am prabusit si am obosit sa ma ridic. Cu bratele intinse astept.
Vis cu viscole si furtuni, tu n-ai vazut niciodata asa ceva. Si-ntr-o seara apare cu o torta sa-si lumineze calea, da-i prea tarziu. E lacatul pus pe usa. Bate cu pumnul, se scuza, se ascunde si-asteapta. Ce? Habar n-am! Cat sa astept si eu? Ce sa-i cer? Trecutul urla si are dreptate.
Doi oameni, la fel si in acelasi timp altfel. Scena ii cheama, publicul asteapta, drdezamagire. Nu are rost sa incerce sa joace, finalul e prea cunoscut. Timpul a trecut si n-ai cum sa-l opresti. In aplauzele mute imi mor iluziile si visele zdrobite de decizii ridicole. Vreau sa-mi uit rolul, sa-l schimb. E un efort prea mare sa mai zambesc chiar si o clipa. M-a obosit drumu, totu-i o povara, ma ascund dupa cortina. Prea multe priviri, prea multe lumini, mi-mpierdut masca undev pe drum si o vreau inapoi. Spatiu-i prea mic, poate in alta viata totul ar fi fost diferit, sau poate nu. Plec invinsa din lupta, fara urme vizibile, decat lacrimi fara sens. Intr-un colt raman sperantele uitate, crezand ca ma intorc.
Pierduta vointa undeva departe, a trecut parca un veac de-atunci. Ma-ntreb singura si-acum ce fac. Dar raspunsul se incapataneaza sa nu apara. Visez la nenorocirea salvatoare, dar ramane la stadiul de vis. Ma mir si eu de incapatanarea mea, am renuntat si nu prea vad cale de intoarcere. Sunt nevinovata si o urlu in gura mare, dar platesc pentru greselile altora. Respecta legile tacerii si treci prin cosmar cu capul plecat. Daca te sperii mai bine opreste-te si fa cale intoarsa altfel risti sa te pierzi definitiv. S-a intamplat ceva si toate zidurile s-au prabusit dar o iau de la capatsi le ridicla loc. N-am de ales. Prin egoismul meu iluminat, ma intorc cu nerusinare si stiu ca trebuie sa supravietuiesc.
Imi vreau linistea inapoi, te rog stinge vantul. Ma apasa tacerea si-mi colorez cuvintele, bat cu pumnul in masa si nici o reactie. Ma simt haituita si uitata. Luna sta ascunsa si mi-e dor de ea. Ratacesc pe prea multe cai si totul in jur ma arde.

"Pasiunea pune lumea in miscare. Iubirea da mai multa siguranta lumii."

Ice T

Who is it?

Vraji sub cerul plin de stele, suflete pierdute in minciuni nevinovate. Vise date si uitate, inimi tipand disperate, pretentii ce se duc prea departe. Viata pacatoasa, cu seri uitate, seri pierdute.

Can't make up my mind

Vraji ciudate, stele ce ne pazesc, cuvinte ce se repeta, cuvinte de neinteles. As da orice dar fara rost, vise cu idile si minuni dar pretentiile sunt prea mari. Ochii se ridica mult prea sus. Seara schimba totul, dar viata tot se scurge mult prea repede. Sunt normala si vreau sa fiu umita. Vreau ceva special poate un pic prea diferit. Stiu ce trebuie sa fac, dar nici macat eu nu ma ascult. Ce-i vechi sa dispara, totul sa taca. Sunt speiala si oricat m-as stradui nu reusesc sa fiu normala, tac si ma ascult dar nu-nteleg nimic.